317 vizualizări 2 sep 2009

Încă o dată, Elena Udrea este comparată cu Elena Ceauşescu. În bună măsură e o prostie, încă una din puhoiul de imbecilităţi care inundă ecranele. Elena Ceauşescu era bătrână, urâtă şi semianalfabetă. Pe cale de consecinţă, n-a fost niciodată amanta naţiunii, ci savanta naţiunii. Ascensiunea ei nu s-a bazat pe sexul public, ci pe cel privat – Nicolae nu era în stare, încă din tinereţe, să fie bărbat decât cu ea. La rândul ei, tovarăşa Lenuţa n-a existat politic decât prin Ceauşescu – dacă i-ar fi supravieţuit ar fi avut soarta consoartei lui Mao.

Notorietatea Elenei Udrea se hrăneşte din complexe şi frustrări mai degrabă caracteriale decât sexuale la nivel de masă. Inşii de sex masculin care au votat-o privesc relaţia lui Băsescu cu Udrea ca pe un flit în ochi dat bărbaţilor civilizaţi din această ţară. Dacă vorbeşti corect româneşte şi, eventual, şi o limbă străină, dacă ai un nivel cultural decent, bun-simţ şi eşti bine crescut, dacă nu eşti băutor şi respingi vulgaritatea, mai ales la femei, dacă, în fine, culpa maximă, eşti un om serios, îţi ţii cuvântul şi nu minţi, atunci o credinţă strămoşească de pe aceste meleaguri spune că eşti cu siguranţă impotent. Fanii acestei frumuseţi judeţene îşi introduc votul nu atât în urnă, cât în Elena Udrea înşile, pentru a-şi compensa astfel, simbolic, carpatin, condiţia de brute, ignari, mitocani, bodegari (de multe ori şi problemele erectile, de care suferă o treime dintre români). Nu toţi masculii care votează Băsescu sunt votanţi Udrea, dar, evident, toţi votanţii Udrea sunt şi votanţi Băsescu.

Sunt şi destule femele care o admiră pe Udrea. „E tare“, îşi spun ele, „uite cum ţine piept la atâţia bărbaţi”. Cu ce mijloace face asta, nu contează. Udrelele acestea pot fi de două feluri: femei „de carieră“, care ţin laptopul în poală ca pe consola de comandă a unui tanc, sau gospodine călcate în picioare de legitímul.

Dacă există totuşi o asemănare între situaţia Amantei şi cea a Savantei, ea este de natură mediatică. În anii ’80, dădeai peste tot, în ziare şi la televizor, peste mutra Savantei. Era dictatură. Acum e democraţie şi Amanta te priveşte de peste tot (chiar în clipa în care scriu, pe ecranul unei televiziuni de ştiri apare titlul „Discutarea în Parlament a legilor Udrea“. Sic!). Savanta era slăvită, Amanta e în general porcăită, ceea ce o face să înflorească. Ministerul Turismului e o palidă umbră ca producător de imagine pentru Elena Udrea, presa, alături de adversarii politici ai lui Băsescu, este cea care umflă de la o zi la alta această băşică de neant.

Doamna Udrea are gura mare şi înghite toate acuzaţiile, insinuările, insultele (gen „caz patologic“), metabolizându-le pe loc în notorietate. În tot bâlciul legat de „a furat, n-a furat“, „e scump, e ieftin“, „legal, ilegal“, văd că nimeni nu susţine tăierea răului de la rădăcină: desfiinţarea Ministerului Turismului, inventat pentru d-na Udrea. Turismul românesc are nevoie în clipa de faţă de cel mult o debara, o gheretă la Guvern. Nu vreun contract cu Eurosport sau cu Bregovici e prea scump, orice leu cheltuit la acest minister-gablonţ e un scandal în economia actuală a României, în care sute de mii de bugetari aşteaptă să fie daţi afară. Altfel, vom fi conduşi pe nesimţite câtu-i hăul (adică până va fi trimisă în judecată distinsa d-nă) de „legea Udrea“.

Ca să nu mai vorbesc de cei care îşi pun speranţa într-o eventuală înfrângere a lui Băsescu în decembrie. Aceştia uită cum s-a căţărat în sistem fata din Buzău: mai întâi Cocoş şi PSD, apoi Stolojan şi PNL, apoi Băsescu şi PD-L. De va fi să piardă Băsescu, Elena nu piere, ea se mişcă natural. Încă o deosebire între cele două Elene: Udrea n-ar sfârşi la zid, sub gloanţe, alături de bărbatul ei.

Citește și: