Rodica CIOBANU
Rodica CIOBANU
13757 vizualizări 2 nov 2014

„Pot să vă spun că nu am fost”, răspund. „ – Dar mergeţi?”, continuă vocea. „Sigur, după-amiază!”, zic, gândindu-mă să o chestionez, la rându-mi, pe domnişoară asupra fundaţiei în numele căreia telefonează şi al cărei nume nu l-am înţeles. Dar, înainte să apuc a scoate un sunet, duduia închide fără un „mulţumesc”. Cum sunt suspicioasă în privinţa sondajelor politice (anul acesta, am participat, telefonic, la vreo trei) şi este prima dată în 20 de ani, când cineva, undeva vrea să ştie, chiar în ziua alegerilor, dacă mă prezint la urne, îmi trece prin cap că fundaţia aia trebuie să fie a unui partid.

Fiecare are cel puţin una, fiindu-i necesară atât pentru organizarea de evenimente, cât, mai ales, pentru strângerea şi rularea de fonduri în folosul partidului.  De ce s-ar interesa însă  un partid - în paralel cu institutele de sondare, care măsoară prezenţa reală la urne – ce fac bucureştenii cu dreptul lor de vot? Simplu: ca să ştie cum acţionează după-amiază.

Dacă formaţiunea şi candidatul ei la preşedinţie contează pe afluenţa electoratului din marile oraşe, pe segmentul tânăr sau educat şi au semnale că acesta stă acasă, atunci vor căuta soluţii să îl mobilizeze. Dacă, dimpotrivă, electoratul lor este preponderent rural şi din oraşe mici, dar au informaţii că locuitorii urbani ies în număr mare, la vot, atunci vor încerca să-i contracareze, maximizând participarea la sate. Astăzi la ora 13, spre deosebire de alte alegeri, mediul urban îl întrecuse cu un procent pe cel rural (21,13 la 20,28, conform BEC), în Noua Zeelandă se desprinseseră, după numărătoare, Klaus Iohannis şi Monica Macovei, în Republica Moldova, la Paris şi Roma erau cozi de sute de persoane, iar bucureştenii au fost şi ei mai matinali. Un mare partid nu cred însă că este bucuros de felul în care se mişcă lucrurile. N-ar vrea să vadă adunări ad-hoc în faţa secţiilor electorale din Bucureşti şi din alte oraşe, anticipând, pe baza experienţelor anterioare, că nu pentru mândrul său prezidenţiabil se deranjează. Şi începe să îi fie frică. Se simte, în duminica asta de toamnă târzie, cum vibrează aerul un frison de teamă, iar senzaţia aceasta reprezintă pentru alegătorul dispreţuit, indiferent de rezultatul votului, un premiu de consolare.

Citește și: