Gandul.info
Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2882 vizualizări 19 mar 2018

Dorinţa desecretizării protocoalelor în discuţie nu e una chiar nou-nouţă, primul „atacat” de unele asociaţii de magistraţi, încă de anul trecut, fiind acela încheiat între SRI şi Parchetul General.

Potrivit Mediafax, imediat după acest moment, Augustin Lazăr a afirmat că efectele protocolului secret au fost stopate în urma deciziei CCR, din 2016, susţinând, totodată, că în virtutea protocolului amintit, ofiţerii SRI nu se implicau în actul de urmărire penală. 

Adrian Ţuţuianu, şeful de la acea vreme a comisiei SRI, preciza la rândul său, că protocolul respectiv a fost încheiat în februarie anul 2009, în baza hotărârilor CSAT din 2004 şi 2007. Potrivit acestora, „Strategia de apărare pentru 2015-2019” prevedea „încheierea unor protocoale inter-instituţionale între instituţiile care au rol în asigurarea securităţii naţionale" – incluzând aici Ministerul Public, implicit DNA.

Ceea ce s-a şi întâmplat.

Concludentă în ceea ce priveşte implicarea SRI în diverse „zone de interes” este şi declaraţia fostului şef al Direcţiei Juridice a SRI, Dumitru Dumbravă, care declanşa, la vremea respectivă (2015) un adevărat scandal prin următoarea precizare: "Dacă în urmă cu câţiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, apreciind (naiv am putea spune acum) că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze. Această manieră de lucru, în care suntem angrenaţi alături de procurori, poliţişti, judecători, lucrători ai DGA ori ai altor structuri similare a scos la iveală punctual şi aspecte care ţin de corupţia sistemului judiciar, în limite care nu trebuie tolerate, dar nici exagerate. Important este, în opinia mea, că sistemul judiciar îşi dezvoltă anticorpii necesari vindecării acestei patologii".

Bun! Iar de aici, s-a născut întrebarea: cât de adânc s-a „infiltrat” SRI în activitatea procurorilor, pe diverse dosare, în sensul implicării efective în anchetă. Cât de profund era „câmpul tactic”? În ce măsură au controlat/impus ofiţerii SRI anumite măsuri care nu intrau în atribuţiunile lor?

Sunt întrebări care necesită un răspuns, într-o Românie bântuită, încă, de fantoma Securităţii ceauşiste. Cu atât mai mult, cu cât Legea de funcţionare a SRI stabileşte fără mari filosofii atribuţiile Serviciului, iar o încălcare a acesteia, în dosul unor protocoale secrete, nu poate lăsa, pe nimeni, indiferent.

Dar de aici şi până la a considera, precum Codrin Ştefănescu, „că desecretizarea protocoalelor dintre SRI şi instituţiile de forţă va reseta întregul Sistem din România” e cale lungă.

„Se va afla despre laboratoarele secrete de lucru şi vom afla că nu există doar o listă neagră, sunt mai multe liste negre cu politicieni. Din aceste liste negre aflăm cine trebuia executat, cine trebuia să vină în loc. Vom afla despre implicarea Sistemului în a crea listele de parlamentari, listele cu membri Guvernului, dar s-a mers şi la nivel de Agenţii, în toate structurile de stat. Aceşti oameni au fost executaţi sau promovaţi, după cum dorea Sistemul”, susţine Ştefănescu.

Păi, ca să fiu sincer, eu nu cred că secretarul general adjunct al PSD este un naiv, dar mi se pare puţin-puţin exagerat să speri că vei găsi, scris negru pe alb, ceva de genul: liste de sacrificaţi, „formule chimice” de mumificare, eprubete cu „ADN-ul” executaţilor, sânge pe sub duşumele, şi aşa mai departe.

Nu cred că se poate vorbi, în cazul desecretizării, despre descoperirea unei hecatombe politice, precum aceea închipuită de Codrin.

Aşa cum spuneam, eu cred că, fiecare are un interes mult mai personal decât resetarea naţională.

De exemplu, cred că Liviu Dragnea speră, mai întâi, să găsească indicii despre implicarea directă a SRI în vreunul dintre dosarele sale, pentru a cere închiderea acestuia, ba, chiar şi desfiinţarea condamnării definitive.

Mai mult, e posibil să meargă mai departe, în propriul câmp tactic, pentru a găsi, pe undeva, vreo semnătură a lui Victor Ponta, pusă pe vreun protocol, alături de cea a lui Băsescu şi aceea a lui Maior (lovind, fulgerător, trei inamici personali).

Ştefănescu chiar făcea referire la ceva de genul – gândindu-se, probabil, atât la Ponta, cât şi la Dragnea, în virtutea trecutelor prietenii: ”Cel mai important lucru, după desecretizare se va afla care au fost sursele din toate aceste zone. Vom afla numele politicienilor care s-au cerut la aceste întâlniri cu Sistemul, întâlniri în cadrul cărora se practicau diferite sporturi, se organizau şpriţuri. Aceşti politicieni care se ofereau să fie surse împotriva propriilor colegi”.

Interesant este că actualul director al SRI, Eduard Hellvig, le-a încurcat festinul politicienilor, prin „exprimarea totalei disponibilităţi de a purcede la desecretizare” potrivit alambicatei declaraţii a actualului şef al Comisiei SRI, Claudiu Manda: „Am avut astăzi o discuţie cu directorul SRI, domnul Eduard Hellvig, domnia sa m-a sunat şi mi-a spus că îşi exprimă toată disponibilitatea ca, în perioada imediat următoare, să purceadă la desecretizarea acelui protocol dintre SRI şi Parchetul de la lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”.

Şi poziţia lui Hellvig mi se pare justificată (în prelungirea aceleia a preşedintelui Iohannis) pentru a se scuti pe ei înşişi de bănuiala că ar fi prelungit protocoalele până în ziua de azi, precum şi pentru a încerca să scoate, cât mai repede, Serviciul din peisaj, în perspectiva următoarelor prezidenţiale.

Şi nu în ultimul rând, declanşarea un nou scandal monstru e cât se poate de „bine venit”, spre a le „secretiza” pe toate celelalte: despre pensii, salarii, inflaţie, scumpiri, deficit, state paralele, state perpendiculare, analfabeţi şi restul.

Citește și: