Gandul.info
Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2515 vizualizări 8 ian 2018

Îngrijorări serioase s-au ridicat după instalarea candidatului republican victorios la Casa Albă, după primele decizii, primele declaraţii şi primele sute de postări pe Twitter şi nu veneau atât dinspre politicienii democraţi cât din comunitatea specialiştilor în sănătate mentală.
 
Încă din februarie anul trecut, psihologul clinician new-yorkez John Gartner a iniţiat o petiţie, care a raliat 60.000 de colegi de breaslă: “Noi, subsemnaţii, profesionişti în domeniul sănătăţii mentale, credem în judecata noastră profesională conform căreia Donald Trump manifestă o gravă afecţiune mentală, care îl face psihologic incapabil  să-şi onoreze competent atribuţiile de preşedinte al Statelor Unite. Şi cerem respectuos să fie revocat din funcţie, în conformitate cu secţiunea a 4-a a celui de-al 25-lea Amendament la Constituţie, care prevede că preşedintele va fi înlocuit în cazul în care este <în imposibilitatea de a-şi exercita puterile şi de a îndeplini îndatoririle funcţiei>”.
 
La sfârşitul lui septembrie,  a apărut volumul de comunicări ştiinţifice intitulat “Cazul periculos al lui Donald Trump. 27 de psihiatri şi experţi în sănătate mentală evaluează un preşedinte”, coordonat de respectatul psihiatru legist de la Yale, doamna Bandy X. Lee, în care şi John Gartner are partea sa de evaluări.
 
Specialiştii vorbesc în carte, aproape fără excepţie, despre caracterul narcisiac al preşedintelui Americii. Dr. Lance Dodes, fost profesor de psihiatrie la Harvard, identifică, de pildă, în comportamentul lui Trump “trăsături sociopate” şi o “formă persistentă de rupere de realitate”.
 
Două sunt principalele probleme ale unor astfel de dezbateri: una tehic-profesională şi, în strânsă legătură, una etică. Cea strict profesională ţine de faptul dacă se pot formula tele-diagnostice, diagnostice la distanţă, fără o cercetare nemijlocită  a subiectului. Chestiunea etică, aşa cum a fost formulată de Asociaţia Americană de Psihiatrie, este că “a oferi o opinie profesională despre un individ bazându-te pe informaţii publice şi fără a-l examina personal” constituie un demers lipsit de moralitate (celebra Regulă Goldwater, după numele unui fost senator, candidat la preşedinţie în 1964, a cărui demnitate s-a considerat a fi fost lezată de astfel de diagnostice). Ceea ce urmăreşte, de fapt, Asociaţia este ca astfel de suferinzi să nu fie stigmatizaţi, fără să ia în consideraţie că unii pot accede la funcţii de care pot depinde o ţară  sau o lume întreagă.  
 
Profesioniştii în sănătate mentală îşi explică evaluările făcute public prin aceea că, fiind vorba despre preşedintele Statelor Unite sau de oricare alt demnitar cu însărcinări importante, opinia lor clinică slujeşte securităţii naţionale. Şi, cum argumenta Dr. James Gilligan, “problema nu e dacă preşedintele Donald Trump e bolnav mental,  ci dacă e periculos. Periculozitatea  nu e un diagnostic psihiatric”.  În cazul Trump, conchid specialiştii, “datoria de a avertiza înlocuieşte neutralitatea profesională”.
 
Ambasadorul la ONU, doamna Nimrata Haley, şi directorul CIA, Mike Pompeo, s-au repezit să livreze contradiagnostice. Despre abilităţile intelectuale ale celei dintâi am tot vorbit. Cât despre Pompeo, acesta a asigurat pe toată lumea că Donald J. Trump e complet potrivit funcţiei pe care o ocupă, sănătos tun, iar cei care declară altfel încă nu s-au obişnuit cu gândul că e preşedinte. Întrebat ce părere are despre recenta postare în care eroul său se evalua ca un “geniu foarte stabil”, directorul CIA a replicat că nu va onora întrebarea cu un răspuns…

Citește și: