Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
1682 vizualizări 11 apr 2019

Eu am spus de ieri: „Încă vreo 10 ieşiri cu Daea, pe teren, şi Dragnea o să-i sufle-n ceafă lui Tăriceanu, în preferinţele electoratului pentru preşedinţie. Mai ales acum, când şeful ALDE n-o să-l mai aibă alături nici pe Toader, acest „Chuck Norris al Justiţiei”, care să-i ţină harnaşamentul…”. Iar pe cale de consecinţă, nici pe Dragnea, în şah, n-o să-l mai poată ţine.

Şi uite că, nici n-a trecut bine noaptea, că Tăriceanu, abia întors din State, de la întâlnirea cu Mike Pence – nu intru în amănunte pe tema notei de plată, întrucât nu cunosc detaliile tranzacţiei –, a şi contraatacat pe declanşarea campaniei lui Dragnea, în tandem cu Daea, în contextul exploziei programului la tomate.

„Candidatura la Preşedinţie se va anunţa oficial, dar nu vorbesc neapărat în nume propriu. Am discutat acest subiect în cadrul coaliţiei, eu sunt pregătit să îmi asum această candidatură în condiţiile în care vom vedea care este cel mai bine plasat candidat în cursa pentru fotoliul de la Cotroceni. Vom face acest lucru cel mai probabil după alegerile pentru Parlamentul European. Vom discuta cu datele în faţă, cu rezultatele la alegeri şi cu sondajele. Dacă voi fi eu acela sigur că o să candidez. Nu ascund, îmi asum acest rol dacă va fi nevoie”, a spus Tăriceanu pentru DC News.

Bun! Adică: Daddy concentrează-te la ce-ţi spun, şi anume că abia m-am întors din poza cu vicepreşedintele american – şi poza nu spune dacă am vorbit sau doar am zâmbit împreună -, că sunt pregătit să-mi asum candidatura, fiind (după cum se vede) la toartă cu partenerul strategic, şi că, după ce ne edificăm pe ce picior dansăm, post scrutin europarlamentar, dar şi în sondajele pe persoană politică, dacă voi sta, eu, cel mai bine, mă sacrific, ce să fac?! Mă bag, că n-am încotro!

Remarc în tonul liderului ALDE unda unui ascendent moral, în lumina ultimelor întâmplări: vizita sa în SUA, rezultatele neconcludente ale şefului PSD în sondajele de opinie (mai mici decât ale lui Tăriceanu, ba, chiar sub ale propriului partid), jocul fără finalitate între CCR şi ÎCCJ, pe „completurile de trei judecători” vs „Dosarul Bombonica”, precum şi o altă bombonică pe colivă – defectarea lui Tudorel Toader pe emiterea de ordonanţe de urgenţă, bonus, alipirea Desdemonei-Dăncilă la trădarea lui.

Pe acest fond de vânătoare politică, voi trage concluzia că şahul „etern” în care s-au ţinut cei doi lideri - zâmbindu-ne nouă ca unor râşi nehibernaţi - s-a învârtit în jurul acestor personaje & echipa de zgomote din Parlament.

Adică: aleşii, majoritar PSD, au amânat, de la termen la termen, verdictul în cazul solicitării DNA de anchetare penală a lui Tăriceanu. La rândul său, Tăriceanu, prin săgeata sa în guvern, Tudorel Toader, a amânat, de la termen la termen, emiterea unor ordonanţe de urgenţă, de rezultatele cărora ar fi beneficiat, implicit, liderul PSD.

Doar că, între timp, exasperat de aşteptare şi de talonarea lui Tăriceanu, Dragnea a pus în aplicare varianta 1 Bis - „Dama cu camelii”: criza de sciatică; CM (câteva zile); delegarea atribuţiilor majordomului de serviciu, Florin Iordache, la conducerea Camerei; sesizarea CCR, de către acesta - în conjunctura creată -, cu privire la constituirea completurilor de trei judecători.

O variantă care, dusă la bun-sfârşit, l-ar fi putut scoate la potou pe social-democrat – eliberându-l de influenţele Tăriceanu-Toader-ALDE -, dacă şefa ÎCCJ, Cristina Tarcea, n-ar fi interferat fenomenul, pledându-şi cauza în faţa judecătorilor CCR.

Din acest punct, situaţia a fost contrabalansată în favoarea liderului ALDE, indiferent de asigurările emise de acesta, conform cărora, în nicio situaţie ALDE nu se va rupe de PSD.

Poate că ALDE nu se va rupe de PSD, dar PSD, de ALDE, oricând, cu plăcere, odată ce-şi va fi văzut sacii urcaţi în căruţă.

Întrucât, doar un politician ultranaiv ar mai putea crede că membrii PSD vor accepta/vor trage, în campanie, pentru un candidat propus de alt partid, oricare ar fi acesta.

Iar dacă Tăriceanu crede altfel – bazându-se pe situaţia limită în care se află, astăzi, Dragnea -, se înşeală mai tarea decât s-a înşelat sărmana clasă politică, în ‘90, atunci când Ion Iliescu promitea că FSN nu va candida în alegeri, niciodată, ca partid politic.

Citește și: