Cristian Tudor POPESCU
Cristian Tudor POPESCU
24361 vizualizări 25 mar 2014

„Dacă ştiam că vă deranjaţi pentru mine, mă mai antrenam în culise. Oricum, iau acest premiu Gopo ca pe o consolare pentru că m-am întors cu mâna goală de la premiile Academiei Europene de Film”. Nu cred că  am mai văzut vreodată, din partea unui premiant, un asemenea sictir ca al Luminiţei Gheorghiu la Gala premiilor Gopo de aseară. Dânsa a fost concurată îndeaproape la acest capitol, sictirul, de Victor Rebengiuc, care a făcut o faţă lungă, a spus un mulţumesc uşor ironic pentru premiul de interpretare masculină şi s-a topit în peisaj.

Călin Netzer, regizorul „Poziţiei copilului” a ales sictirul cel mai sec şi fără drept de apel: nici n-a călcat pe la Operă, unde filmul lui era burduşit cu premii. Este al treilea an consecutiv în care regizorul „Celui mai bun film” din Gala Gopo boicotează manifestarea. Ca, de altfel, şi scenaristul „Poziţiei copilului”, Răzvan Rădulescu.

În schimb, au venit să-şi ridice premiile, după părerea mea absolut nemeritate, Vlad Ivanov şi Ilinca Goia pentru rolurile din „Poziţia copilului”.  Dna Goia a jucat cu expresivitatea şi fiorul unei noptiere, în vreme ce Ivanov, altfel un actor foarte bun, a trecut prin personajul Martorul ca pe la bodegă între două filmări. O  nedreptate făcută, în primul caz, Valeriei Seciu pentru rolul din „Roxanne” şi Mihaelei Sârbu pentru Magda din „Metabolismul” lui Porumboiu, în cel de-al doilea, lui Alin State, extraordinarul Dinte din „Rockerul” lui Marian Crişan.

N-am înţeles nici susamintita premiere a lui Rebengiuc (se pare că nici dânsul), pentru încă un „Moromete”, în „Câinele japonez”, cu nimic diferit de rolurile sale din  ultimii ani, în dauna bătrânului rocker întruchipat memorabil de Dan Chiorean.

O selecţie în neregulă a funcţionat la categoria Scurtmetraj ficţiune. Un regizor matur, consacrat, Radu Jude, a concurat cu nişte studenţi de la UNATC, între care foarte talentatul Andrei Teodorescu, şi bineînţeles că „O umbră de nor” al lui Jude a câştigat, pe drept, dar e corect?

Ce-o fi găsit juriul Gopo la colecţia de clişee cu băieţi de gaşcă, droguri şi „gangstieri” moldoveni, un fel de Goodfellas în mizerie intitulat aerobombistic „La limita de jos a cerului”, ca să-i dea premiul pentru Debut, nu ştiu, poate presiunea lui Putin asupra zonei să fie cauza.

Ceva bun s-a întâmplat, totuşi, la categoria „Cel mai bun film european”, „Amour” a învins „La vie d`Adele”.

Iar „filmul” Galei a lăsat poate cel mai mult de dorit. Un tânăr prezentator neţesălat, care şi-a zis „Umor n-am, măcar să fiu penibil”, personalităţi, chemate să înmâneze premii, ce nu păreau a avea habar cine sunt premianţii, scena lăsată   goală secunde în şir din pricina desincronizărilor,  Radu Beligan adus într-o atmosferă de falsitate şi stridenţă în care nu avea ce să caute, momente „artistice” improvizate până la jenant, un public inert şi plictisit.

Bag seama că adevăratul eveniment la Premiile Gopo nu prea mai are treabă cu cinematografia românească, cât cu defilarea de dudui costumate şoc la intrarea în incintă.

Citește și: