83 vizualizări 12 mai 2010

Ce e aşa greu de înţeles? Miercuri, pe la prânzişor, a începutsă cadă economia. Pe la scăpătat, era deja la pământ. Bubuitura s-aauzit până-n dealul Cotrocenilor, tulburând tihna Întâiului Bărbat.Numai guvernanţii din Palatul Victoria (de unde şi numele) munceaupe brânci şi n-au băgat de seamă nimic, concentraţi să scoată ţaradin criză.

S-a stârnit Preşedintele, n-a aşteptat să se termine emisiunealui preferată (un saltimbanc cu o măsuţă plină cu cotidiane şihebdomadari distra prostimea în fiecare seară, strâmbându-se laea). S-a dus întins la Tezaur. Pe fundul vistieriei mai străluceaceva, cât nasturele unui veston de gală: un bănuţ sau unscuipat.

Joi, Preşedintele s-a întors spre popor, ca să-i tragă o smetiepeste ochi: gata cu răsfăţul, cu îmbuibarea, cu huzurul. Văduve derăzboi, copii de ţâţă, bătrâni cu fiţe-n pensie, bugetari veroşi -până aici v-a fost! (Apropo, pensionarii cu prostata mărită sănu-şi mai afişeze opulenţa la coadă la Casa de Ajutor Reciproc.)Tăiete! De ajuns v-a cărat Statul în cârcă. A sosit clipa cea marea Solidarităţii! (Ceee?! Douăzeci de milioane de dicţionare s-audeschis la aceeaşi pagină: "sentimentul care îi determină pe oamenisă-şi acorde ajutor reciproc"). Impozităm tot, a stabilitPreşedintele: impozităm statul la serviciu şi statul acasă. Plătesccei ce au pentru că au, plătesc cei ce n-au - cota parte din cen-au.

Duminică, Ocârmuitorul Ro-Mâniei, magnanim, a deschis personalSâmbra Solidarităţii: şi-a băgat în Cutia Milei leafa până lasfârşitul anului. (N-a primit-o încă, dar gestul e cu atât maiemoţionant). Buluc de miniştri, secretari de stat, directori,şefuitori s-au grăbit să-i urmeze exemplul, dăruindu-ne cu ce le-aprisosit. Ne-a miluit şi doamna Udrea. (Alţii şi alţii i-au urmatpilda). Cât s-o fi adunat? Ce s-a strâns? Bani, bijuterii, ţoale şiaccesorii de firmă. Dintr-o poşetă de picioroange de struţ iese osupică de-o să lingă sufertaşul toţi profitorii de asistaţi.

Ştiţi cântecul ăla "Ceauşescu să ne ierţi/ Că-n decembrie-amfost beţi"? L-am auzit din nou ieri la Congresul Mişeilor de pePodul Calicilor din Băneasa. Se-adunaseră cu cerşetorii din toatăCapitala. Pertractau. "N-avem de ce să mai stăm cu mâna întinsă!Ba, dimpotrivă, trebuie să donăm şi noi la Solidaritatea", a tunatunul mai aprig, trântind cu cocoaşa de pământ. "Tâlharii au datsăracilor jumate din pradă, şpringarii au reparat la loc yaleleoamenilor, maimuţarii au adus înapoi rufele pe care le şterpeliserăde pe sârmă, maradoniştii au făcut pace cu poliţaii…" De-aici n-ammai putut pricepe nimic. Începuse vacarmul, cârjele se agitau înaer, picioarele de lemn băteau în masă…

Totul e bine, în cel mai bun dintre falimentele posibile. Unamănunt încă nu mi-e clar: cum se va putea accesa (câte cuvinte amînvăţat în ultimii 20 de ani!…) Fondul Solidaritatea? Ca să putemîmplini visul de aur al întregii omenirii: de la fiecare ce dă,fiecăruia ce apucă.

(Continuarea până-n 2012, când vom vedea iarăşi lumina de lacapătul tunelului: artificiile de la Praznicul SfârşituluiLumii)

Citește și: