87 vizualizări 12 mai 2010

Ce e aşa greu de înţeles? Miercuri, pe la prânzişor, a început să cadă economia. Pe la scăpătat, era deja la pământ. Bubuitura s-a auzit până-n dealul Cotrocenilor, tulburând tihna Întâiului Bărbat. Numai guvernanţii din Palatul Victoria (de unde şi numele) munceau pe brânci şi n-au băgat de seamă nimic, concentraţi să scoată ţara din criză.

S-a stârnit Preşedintele, n-a aşteptat să se termine emisiunea lui preferată (un saltimbanc cu o măsuţă plină cu cotidiane şi hebdomadari distra prostimea în fiecare seară, strâmbându-se la ea). S-a dus întins la Tezaur. Pe fundul vistieriei mai strălucea ceva, cât nasturele unui veston de gală: un bănuţ sau un scuipat.

Joi, Preşedintele s-a întors spre popor, ca să-i tragă o smetie peste ochi: gata cu răsfăţul, cu îmbuibarea, cu huzurul. Văduve de război, copii de ţâţă, bătrâni cu fiţe-n pensie, bugetari veroşi - până aici v-a fost! (Apropo, pensionarii cu prostata mărită să nu-şi mai afişeze opulenţa la coadă la Casa de Ajutor Reciproc.) Tăiete! De ajuns v-a cărat Statul în cârcă. A sosit clipa cea mare a Solidarităţii! (Ceee?! Douăzeci de milioane de dicţionare s-au deschis la aceeaşi pagină: "sentimentul care îi determină pe oameni să-şi acorde ajutor reciproc"). Impozităm tot, a stabilit Preşedintele: impozităm statul la serviciu şi statul acasă. Plătesc cei ce au pentru că au, plătesc cei ce n-au - cota parte din ce n-au.

Duminică, Ocârmuitorul Ro-Mâniei, magnanim, a deschis personal Sâmbra Solidarităţii: şi-a băgat în Cutia Milei leafa până la sfârşitul anului. (N-a primit-o încă, dar gestul e cu atât mai emoţionant). Buluc de miniştri, secretari de stat, directori, şefuitori s-au grăbit să-i urmeze exemplul, dăruindu-ne cu ce le-a prisosit. Ne-a miluit şi doamna Udrea. (Alţii şi alţii i-au urmat pilda). Cât s-o fi adunat? Ce s-a strâns? Bani, bijuterii, ţoale şi accesorii de firmă. Dintr-o poşetă de picioroange de struţ iese o supică de-o să lingă sufertaşul toţi profitorii de asistaţi.

Ştiţi cântecul ăla "Ceauşescu să ne ierţi/ Că-n decembrie-am fost beţi"? L-am auzit din nou ieri la Congresul Mişeilor de pe Podul Calicilor din Băneasa. Se-adunaseră cu cerşetorii din toată Capitala. Pertractau. "N-avem de ce să mai stăm cu mâna întinsă! Ba, dimpotrivă, trebuie să donăm şi noi la Solidaritatea", a tunat unul mai aprig, trântind cu cocoaşa de pământ. "Tâlharii au dat săracilor jumate din pradă, şpringarii au reparat la loc yalele oamenilor, maimuţarii au adus înapoi rufele pe care le şterpeliseră de pe sârmă, maradoniştii au făcut pace cu poliţaii…" De-aici n-am mai putut pricepe nimic. Începuse vacarmul, cârjele se agitau în aer, picioarele de lemn băteau în masă…

Totul e bine, în cel mai bun dintre falimentele posibile. Un amănunt încă nu mi-e clar: cum se va putea accesa (câte cuvinte am învăţat în ultimii 20 de ani!…) Fondul Solidaritatea? Ca să putem împlini visul de aur al întregii omenirii: de la fiecare ce dă, fiecăruia ce apucă.

(Continuarea până-n 2012, când vom vedea iarăşi lumina de la capătul tunelului: artificiile de la Praznicul Sfârşitului Lumii)

Citește și: