Cristian Tudor POPESCU
Cristian Tudor POPESCU
235 vizualizări 20 mar 2011

"Şi niminea să nu s-amestece în threbuhrili intehrne ale hRumâniei!" Ani în şir, Ceauşescu a făcut vorbire ca un robot defect despre neamestecul în treburile interne în vreme ce el însuşi distrugea sistematic poporul român. Ceea ce vedem acum în Libia este contrazicerea acestui principiu.

Mari puteri intervin pentru a opri masacrarea totală a opoziţiei libiene de către un nebun ucigaş aflat la conducerea ţării de 40 de ani. Alte state mari îşi anunţă neutralitatea, în cazul Rusiei şi regretul că Occidentul a ales soluţia militară, dar nu votează împotrivă. În schimb, o serie de comentatori, în bună măsură aceiaşi care spuneau că Mubarak e bun pentru stabilitate, produc şi acum argumente "înţelepte".

Până ieri, se spune, Gaddafi nu era dictator? Sarkozy şi Berlusconi erau prietenii lui. Da, şi? Până acum, Gaddafi nu ordona execuţii în masă.

He, he, dacă Libia n-avea petrol, nu se mai ţinea seama de încălcarea Drepturilor Omului. Absurd - dacă interesul era petrolul, atunci Gaddafi trebuia susţinut cu cinism de occidentali, nu atacat, ca să sară preţul petrolului.

Occidentul nu a intervenit în Rwanda, în conflictul genocidar hutu-tutsi, şi au murit 800.000 de oameni. Da, a fost o nepăsare criminală, şi? Aşteptăm acum să moară 800.000 de oameni şi în Libia?

Nicolas Sarkozy e un fanfaron. Da, este, vrea să ia prim-planul în nordul Africii, unde până acum Franţa a fost penibilă - şi? Ne uităm liniştiţi la crime din cauza asta?

Vine Al Qaida în locul lui Gaddafi: acelaşi "argument" ca-n cazul Egipt - Mubarak, pe care îl invoca până mai ieri chiar Gaddafi - acum a schimbat placa, zice că se aliază cu Al Qaida împotriva "cruciaţilor".

Prin reprezentantul nostru, dl Băsescu, România are şi ea o "poziţie", mai exact nişte ziceri la televizor ale d-lui preşedinte. Că opoziţia din Libia nu e suficient de reprezentativă. Dar timişorenii care în decembrie `89 s-au bătut o săptămână cu pieptul gol sub gloanţele armatei de represiune a amicului lui Gaddafi, "huliganii" care urma să fie raşi de pe faţa pământului potrivit dorinţei Elenei Ceauşescu, cât de reprezentativi erau?

Benghazi este Timişoara Libiei. Nu e nevoie ca România să recunoască politic opoziţia libiană, ar fi suficient să facă ceva pentru ca ea să nu fie exterminată.

E riscantă intervenţia în Libia, înseamnă război, ne mai comunică în şueta tv, dl Băsescu. Bineînţeles că e riscantă, Gaddafi poate pune civili în jurul obiectivelor militare pentru a crea imaginea fiilor Islamului ucişi de "cruciaţi", poate ordona atentate de proporţii în vest, cum a mai făcut-o, e capabil de orice acţiune scelerată. Dar riscurile nu vizează în mod direct România şi nu şterg fondul problemei; care este atitudinea României faţă de un dictator care îşi omoară cu sânge rece opozanţii?

Deocamdată, neoficial, prin dl Băsescu, respingem intervenţia aliată în Libia. Suntem dincolo de poziţia Rusiei şi Chinei, care se abţin, de poziţia Germaniei, care sprijină acţiunea militară prin embargo petrolier asupra Libiei, deşi s-a abţinut şi ea la votul ONU, şi ne apropiem de Hugo Chavez, dictatorul Venezuelei, care consideră intervenţia "iresponsabilă". O poziţie oficială, rezultat al unei şedinţe CSAT, continuă să întârzie.

Nu se pune problema participării efective în războiul aerian din Libia - n-are nimeni nevoie de cele câteva avioane ale noastre, care creează alertă în ce-a mai rămas din agricultura românească atunci când se ridică de la sol. Este vorba de a susţine politic operaţiunea antigenocid, antidictatură, în favoarea democraţiei în Libia şi în întreaga lume arabă - cu totul deosebit, istoric, este faptul că Liga Arabă a votat pentru intervenţie înaintea deciziei ONU. Şi dacă considerentele legate de Drepturile Omului şi de solidaritatea cu cei care luptă pentru libertate sunt "puerile", atunci măcar coerenţa în politica proamericană pe care România o face de mai bine de un deceniu ar trebui să conteze. În 2004, proaspătul preşedinte al României, Traian Băsescu, ridica sus şi tare "Axa Washington-Londra-Bucureşti". Acum, două treimi din această axă luptă cu Gaddafi.

PS Stimaţi cititori, e ora 20 şi câteva minute, şi după trecerea a douăzeci min. de când s-a întrerupt transmisia directă de la Cotroceni pe TVR 1 a declaraţiei preşedintelui Băsescu în problema Libiei, mă părăseşte ideea ca am avut un accident cerebral sau că are loc o lovitură de stat. Nu, e real, ne aflăm în România şi după ce preşedintele a apucat să spună că suntem în situaţia unui trăgător căruia îi tremură degetul pe trăgaci, că vom respecta decizia consiliului de securitate şi că un dictator care trage în propriul popor nu poate fi susţinut, Televiziunea Publică Română n-a mai fost în stare să reia transmisia vreme de douăzeci de minute, şi nu din Benghazi, de la Cotroceni. Mai are rost să vorbim de vreo poziţie a României?

Citește și: