Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
1759 vizualizări 3 iul 2019

Liderul PNL a solicitat, astăzi, „în mod imperativ”, demisia judecătorilor Curţii Constituţionale. Şi, pe bună dreptate.

Cum ar putea rămâne în funcţie completul unei curţi constituţionale format dintr-un grup de judecători care „fac legea” în România - cu consecinţe dintre cele mai vizibile şi mai imediate -, în funcţie de presiunile care se fac asupra lor de terţe şi oculte personaje.

Crezând, probabil că va drege busuiocul - în legătură cu penibilul comportament al echipei CCR, din care a făcut, el însuşi, parte -, prin declaraţia sa halucinantă, judecătorul Petre Lăzăroiu a afirmat astăzi, după ce Curtea a admis sesizarea privind un posibil conflict juridic între Parlament şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe tema completurilor specializate în corupţie (iar declaraţia merită redată pe larg), între altele: „Foarte mulţi colegi ai noştri nu au suportat presiunea şi au decis să dea amânare. Exact cum vă spun! În momentul în care trei, apoi patru judecători spun că ei nu mai doresc să judece, atunci s-a ajuns la concluzia că nu se mai poate judeca doar cu cei cinci judecători rămaşi. Decizia care putea schimba dosarul lui Liviu Dragnea nu s-a dat pentru că ai mei colegi n-au rezistat la presiune. Eu le-am spus de atunci: eu n-am o problemă, că ies din complet, dar pe viitor voi veţi avea o mare problemă. Ni s-a tot spus că este mai bine să o lăsăm aşa, să mai aşteptăm. Eu nu-i judec pe colegii mei pentru că au avut un argument forte: de ce mereu aruncă la noi în curte scandalurile politice? Eu i-am înţeles, pentru acest argument. Decizia de amânare s-a luat de patru ori, de patru ori s-a amânat”.

Înţelegeţi cum vine vorba lui Lăzăroiu?!

Anume că, pe stimaţii judecători i-a durut la bască de soarta unora sau altora, că intră sau ies din puşcărie, vinovaţi sau nevinovaţi, câtă vreme, pe ei, pe primii judecători în stat, îi „presau unii”, oameni răi.

Anume că le-au ţâţâit fundurile cu care stau aşezaţi, în jilţuri, pe bani buni, de teamă că, vezi Doamne, ar putea să fie omorâţi - citez din fantasmele aceluiaşi Lăzăroiu: „Eu acum sunt un om liber şi pot să vorbesc, că acum mai mult decât să mă omoare n-au ce să-mi facă”. Ce tragi-comedie şi pe omul acesta care, aşa cum spune el însuşi, n-avea o problemă personală, pentru că ieşea din complet…

Anume că ţară-ntreagă stă cu gura căscată la deciziile a nouă oameni/judecători ai CCR, care pun România pe jar, decizii mai presus de orice altă decizie a oricărei puteri în stat – Legislativă, Executivă, Judecătorească -, decizii cu putere de hotărâre/lege cu aplicare „de îndată”, decizii cu consecinţe, de obicei, majore – vezi haosul creat în justiţie – decizii care ne privesc pe noi toţi.

Cum iau aceşti oameni, aceste decizii capitale?!

Păi, din câte spune Petre Lăzăroiu, le iau sau nu le iau de frică, le amână „din presiune”, le lasă „pe alţii”, ca să nu-şi murdărească mâinile şi ciocănelul cu care adjudecă dreptatea absolută, dacă tot a venit timpul ca unii să iasă din sistem!

Pentru că deasupra CCR nu mai stă nimeni care să poată pune la îndoială deciziile, sau non-deciziile fricoasei/presatei/onoratei Curţi.

Bună dreptate!

Citește și: