2305 vizualizări 14 mai 2011

Discurs "la sentiment" al preşedintelui Traian Băsescu, la Convenţia PD-L. "Dragii mei", li s-a adresat el pedeliştilor, "vă mulţumesc că nu m-aţi dezamăgit!". Uneori, în timpul lungii sale cuvântări, vocea îi era gâtuită de emoţie: "V-aş spune tare multe şi aş sta cu voi cu plăcere, fiindcă oricât de independent ar fi un preşedinte, el are nevoie de un partener, iar partenerul meu sunteţi voi", a continuat, cu glas sugrumat. În cele din urmă, n-a mai rezistat şi a lăsat plânsul să-l înece, când şi-a amintit cum a fost ales şef al PD cu zece ani în urmă, în aceeaşi sală, iar cel pe care-l detronase, Petre Roman, a refuzat să-i strângă mâna. "Continuaţi uniţi!", i-a îndemnat pe pedelişti, o ultimă lacrimă alunecându-i pe obraz.

Ce anume i-a declanşat lui Traian Băsescu trăiri atât de puternice, încât nu le-a mai putut stăvili? La un banal congres de partid, lideri politici nu plâng ca miss Univers, când primeşte coroana şi promite să salveze lumea. Preşedintele a venit ca lider politic, însă, pe parcurs, a schimbat rolul, intrând în pielea patriarhului înconjurat de nepreţuitele sale progenituri, cărora, într-un moment de răscruce, le dă sfaturi şi le dezvăluie imensa afecţiune ce le-o poartă. Ascultându-l, am avut impresia că am nimerit, din greşeală, la reuniunea unei familii mari şi fericite, căreia îi tulbur intimitatea. Leit-motivul toast-ul prezidenţial a fost: "Fiţi mândri şi continuaţi!". PD-L este partidul care a făcut reforme, a scos ţara din recesiune, a modernizat-o, i-a făcut pe români să înţeleagă ce înseamnă capitalismul, le-a redat demnitatea, pe scurt, într-o frază rostită de Traian Băsescu - "este partidul care a făcut cel mai mult bine României". El le-a dat exemplu pedeliştilor, dintr-un document european, trei motive de mândrie - "Asta tot voi aţi realizat!" -, îndemnându-i să meargă pe aceeaşi cale şi să nu se lase intimidaţi de "demagogia stângii şi a presei". Continuând, PD-L va câştiga alegerile, crede preşedintele, iar românii vor fi, la rândul lor mândri că şi-au luat soarta în propriile mâini şi nu mai sunt asistaţi de stat. Un singur aspect i-a scăpat, partidului, din vedere: comunicarea propriilor realizări. Aici, l-a dojenit, şeful statului, mai are de lucrat. În rest - "Dragii mei, aveţi de ce să fiţi mândri!", a repetat, gâtuit de emoţie.

Preşedintele Băsescu a închinat, astfel, o odă PD-L şi, implicit, sieşi, căci îl păstoreşte de 11 ani. A evoluat complet rupt de viaţa de dincolo de zidurile Palatului Parlamentului, unde se desfăşoară Convenţia, ca şi cum nu ar fi existat camere de luat vederi şi microfoane, care îi transmit, în eter, cuvintele, ci doar urechi de pedelişti îmbărbătate de vorbe dulci. Discursul său atât de elogios şi de sentimental (al lui Emil Boc a fost laudativ, dar rece) a răsunat straniu, parcă în afara timpului prezent, amintindu-mi versurile unui imn de pe vremea PCR "Partidul meu iubit, mândria mea/ Te cânt, părinte drag, din toată inima". A răsunat ca şi cum preşedintele a pierdut contactul cu realitatea ori, chiar dacă încă ţine legătura cu ea, nu-l mai interesează. Într-o asemenea nefericită situaţie, oda se transformă-n requiem.

Citește și: