Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2079 vizualizări 30 iun 2019

Discursul de ieri al ambiţioasei doamne Andronescu, despre „căile nevăzute ale onlineului”, m-a convins: plec. Mă car în Bengalul de Vest. Mă duc la cules de mango, dacă mai găsesc mango până ajung.

Tot ce ştiu am învăţat din proverbele bengaleze. (Şi din cărţile lui Tagore: „Adevărurile mărunte se exprimă prin vorbe, marile adevăruri – prin tăcere”).

Mestec betel şi scuip cu boltă.

„Toate păsările mănâncă peşte, dar numai cormoranul e bănuit”.

Nici măcar din guvernarea Vasilicăi Cea Care S-a Regăsit pe Sine nu poţi extrage sfaturi de supravieţuire atât de preţioase cum  găseşti pe toate cărările etosului bengalez.

„Ciorile de oraş sunt cele mai viclene”.

„Nu poţi usca orezul noaptea, la lumina licuricilor”.

Mestec betel şi scuip cu boltă. În preajmă, ţipă nişte bufniţe de lemn colorate strident.

„Oamenii - o picătură de rouă pe o frunză de lotus”.

Totul se va sfârşi cu bine - (o replică dintr-un film? Kipling? dar el a trăit în Punjab) - şi, dacă nu se va sfârşi cu bine, înseamnă că nu acela e sfârşitul.

Citește și: