Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
3285 vizualizări 1 iul 2019

Fără „The Art of the Deal” (1987) sau „The Art of the Comeback” (1997) sau „Time to Get Tough: Making America #1 Again” (2011) - am citat cele mai importante titluri din „opera” lui Trump – ar fi greu dacă nu imposibil de înţeles tranzacţionismul frenetic al actualului preşedinte al Americii.

Zilele trecute, la summitul G20 de la Osaka, Donald J. Trump, a fost cel mai în ton cu noua eră a Japoniei, Reiwa – era armoniei. Idem, imediat după, la întâlnirea cu Kim Jong Un.

De unde atâta calm la nestăpânitul care a câştigat cel mai important job  de pe Pământ? Mie (care i-am citit cărţile cu creionul în mână, încât oricând m-aş putea lansa în tranzacţii imobiliare la New York), mi-e clar: Preşedintele culege roadele aşa-numitei strategii a pisicii moarte.

În „Trump-Style Negotiation: Powerful Strategies and Tactics for Mastering Every Deal”, unul dintre cei mai iscusiţi avocaţi de o viaţă ai lui Trump în domeniul imobiliar, George H. Ross, explică:

„Strategia pisicii moarte (...) este să prezinţi o idee despre care ştii că nu va fi acceptată şi să te lupţi din răsputeri ca ea să fie acceptată. Creezi un punct de dezacord major cu partea adversă. Adopţi o postură de apărare viguroasă a ideii tale, dar până la urmă accepţi să cedezi, după care prezinţi o alternativă. Acest al doilea plan al tău e cel pe care îl doreşti, de fapt, dar partea adversă nu ştie asta. Comparativ cu prima idee pe care ai susţinut-o, planul al doilea este mult mai acceptabil, existând deci o probabilitate mai mare de a fi adoptat, cu o foarte slabă rezistenţă. Această strategie – prezentarea unei propuneri teribile, de neacceptat, doar pentru a o înlocui ulterior cu ceea ce doriţi de fapt – a fost denumită strategia pisicii moarte. Utilizează excelent teoria relativităţii (sic!). Partea adversă va spune: am fost de acord cu a doua propunere, numai pentru că prima era oribilă!”.    

 

Citește și: