Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2419 vizualizări 17 apr 2019

Tudorel Toader, un domn profesor universitar care s-a crezut, zilnic, în aula Universităţii din Iaşi, predând cursuri de drept – cu tonul, intonaţia, expresivitatea magistrului faţă cu studenţii săi, răbdători şi curioşi la deznodămintele fatale –, a fost pus, astăzi, la colţul istoriei, din câteva puncte de vedere: profesional (e greu să-ţi redobândeşti credibilitatea unui cadru didactic neimplicat politic, după mersul pe sârmă între interesele politice, pe care l-ai practicat), politic (dacă va mai fi cazul unei astfel de activităţi, în viitor, câtă vreme, încercând să profiţi de conjunctură, faci promisiuni (bune sau rele, acestea au fost, iniţial, făcute, pentru ca, ulterior, schimbând paradigma, să eşuezi într-un puseu de verticalitate prefăcută), social (vezi unele încercări de a profita de puterea funcţiei ocupate, în scopul realizării unor interese personale).    

Sigur că, la prima vedere, pare să fi fost pus în genunchi, pe coji de nucă, de toţi cei pe care i-a servit: în primul rând de PSD, conducerea partidului fiind revoltată de lipsa sa de predictibilitate (că tot e la modă), în rezolvarea problemelor propuse de conducere şi asumate de către preopinent - reiese asta din declaraţii şi din votul în CEx;

de liderul şi de unii dintre conducătorii ALDE, partid care l-a propus pentru preluarea portofoliului Justiţiei;

de şefa guvernului în exerciţiu, Viorica Dăncilă, care, nu numai că l-a lăsat din braţe – aşa cum a creat impresia că l-ar fi luat, în ultima perioadă –, dar i-a mai şi cerut demisia, în direct, după şedinţa Comitetului Executiv, nevoită să facă asta inclusiv cu intenţia de a masca o nouă confuzie apărută într-un discurs în care a încurcat „demiterea” cu „demisia” (N.B. Toader susţine că premierul nu i-ar fi cerut, oficial, demisia).

Una peste alta, pare că toate „astrele” politicii autohtone s-au aliniat, deodată, împotriva ministrului, blocându-l astfel, în eclipsă.

E posibil ca fiecare dintre cei amintiţi să fi pus umărul la deteriorarea imaginii lui Toader, tocmai acum când ministrul se pregătise să facă o figură, şi mai frumoasă, inclusiv în perspectivă estetică.

Adevărul este însă acela despre care am mai vorbit: Tudorel Toader este singurul care ar fi trebuit să-şi gestioneze cum se cuvine datele şi performanţele propriei personalităţi – demers ratat cu asupra de măsură.

De ce?! Poate pentru că a vrut mai mult de la o soartă care, ca să fim sinceri, nu-i fusese prea potrivnică, până în urmă cu doi ani; poate pentru că s-a grăbit să urce pe cai mai mari decât i-au permis hăţurile avute la dispoziţie; poate pentru că a subestimat „voinţa de a face lucrurile, până la capăt, dar cu mâna altora”, a decidenţilor politici; în ultimă instanţă, pentru că, poate, s-a crezut mai îndemânatic la subtilitatea jocului de-a alba-neagra, decât toţi aceştia.

Oricum ar fi, figura nu i-a reuşit, Tudorel Toader fiind nevoit să tragă după el, de astăzi, ca pe o conservă zornăitoare pe caldarâm, eşecul.

P.S. Nu că aş instiga-o la revoltă, dar, astăzi, Viorica Dăncilă a ratat şansa politică de a nu deveni, într-un viitor oarecare, clona feminină a fostului ministru al Justiţiei.

Liviu Dragnea n-o să uite, vreo secundă, partea ei de nesupunere în cazul blocării emiterii OUG pe justiţie. Iar despre asta o să vină vorba, când nimeni nu se va gândi.

Nici viitorul Vioricăi nu mai e la fel de predictibil precum a fost…

Citește și: