Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
12061 vizualizări 19 iul 2016

Recep Tayyip Erdoğan dă interviuri la foc automat, repovesteşte  noaptea de pomină, subliniind pericolul de moarte în care s-a aflat, sugerând că primejdia n-a trecut, că ar mai exista pucişti în libertate, care - călare pe cele 42 de elicoptere militare care lipsesc (ştire diseminată prin de-acum celebrul CNN turc) - ar atenta din nou la ordinea de stat.

Acest meşteşug de propagandă, prin care strecoară teroarea în sufletele civilor şi al doamnei Mogherini, e menit să justifice  arestările şi epurările masive. Cu inegalabilă harismă, plimbă spectrul pedepsei cu moartea (abolită în 2004, de hatârul UE) pe sub ochii îngroziţi ai oficiaililor de la Bruxelles.

Pentru cei 51,79 la sută dintre turci, câţi l-au votat, Sultanul e demult un erou. Deceniul de prosperitate 2003-2013 i-a scos pe mulţi din foame. Cei care nu l-au votat sunt paralizaţi de groază.

Unde se va opri? Nu pot aresta sau epura optzeci de milioane. Nici nu va fi nevoie – visul său e să facă din Turcia republică prezidenţială. Coşmarul acestor zile îi va împlini visul.

”E un semn de la Dumnezeu!” a exclamat şi Hitler, în februarie 1933, văzând cum arde clădirea Reichstagului, căruia îi dăduse foc. ”E un semn de la Dumnezeu! Dacă acest foc, după cum cred, se va dovedi că este mâna comuniştilor,  nimic nu ne va putea opri să zdrobim acest parazit criminal cu un pumn de fier”. (Episodul mă tot urmăreşte, din dimineaţa de 16 iulie).

Apropo de pumn: strângând de pe acum într-un singur pumn cele trei puteri - Legislativă, Executivă şi Judiciară – Erdoğan se încruntă înspre America.

Halal să-i fie! Lui Putin i-au intrat, numai în ultimele săptămâni, două cărţi câştigătoare: Brexitul şi Turcia. O aşteaptă pe a treia: Trump.

Citește și: