Victor ROTARIU
Victor ROTARIU
2871 vizualizări 16 oct 2013

Tentativa de privatizare a CFR Marfă este un blat reuşit. Nici Guvernul nu a vrut să lase din mâini gigantul de stat, nici GFR nu a vrut să îl preia. Desigur, nimeni nu este vinovat. Toată lumea şi-a făcut treaba. Guvernul, de la premierul Ponta la secretarul de stat Ghibu, a simulat cu toată convingerea de care a fost capabil un proces de privatizare destinat eşecului, în mod premeditat, de la bun început.

De partea cealaltă, patriotul Stoica, cel care a anunţat că se va prezenta şi de 100 de ori la licitaţia pentru CFR Marfă, a reuşit, cu ajutorul făţiş al Guvernului, să îşi păstreze banii în conturi şi să nu se îndatoreze şi mai mult la bănci. Poate va şi primi, de ce nu, pe cale legală, o primă de participare la blat.

Au evitat, cu multă experienţă, situaţia, nefericită pentru ei, în care ar fi trebuit să renunţe la companie sau, de partea cealaltă, să o cumpere cu bani grei.

Nu mai contează acum că fostul şef de la Transporturi, Fenechiu, a chemat la negociere GFR după ce acesta fusese declarat câştigător şi a anunţat, obosit şi mulţumit, că „a ieşit fum alb”. Nici că premierul Ponta a adus pe scena privatizării CSAT-ul, cerând un aviz inexistent. Nici că preşedintele Băsescu a anunţat la TV la scurt timp după semnarea contractului că Stoica nu poate face rost de bani de la bancheri şi nici că ministrul Mănescu a avut ca singură preocupare aruncarea responsabilităţii pe şeful comisiei de privatizare, de parcă funcţia de ministru ar fi onorifică.

Nu mai contează nici măcar că şeful Concurenţei a lăsat de înţeles că Guvernul nu l-a luat în seamă când a spus că e nevoie de mai mult timp pentru analiza dosarului.

Dacă în cazul Oltchim a fost vorba despre o privatizare „la mişto”, dovadă că oricine ar fi avut bani putea să preia, „pe persoană fizică”, pachetul majoritar al unui combinat chimic, la CFR Marfă a fost blat. Unii s-au prefăcut că vor să vândă, alţii că vor să cumpere.

Guvernul Ponta, în ciuda argumentelor pe care le-a adus până acum, nu pare, încă, atât de iresponsabil încât să „salveze” şi CFR Marfă prin metoda Oltchim, adică prin faliment,  deşi activele gigantului de stat ar putea fi cumpărate în acest caz mult mai ieftin decât prin privatizare.

Procesul de privatizare trebuie reluat. Fără CSAT, fără fumuri, fie ele şi albe, fără viziuni televizate despre ce gândesc bancherii şi fără miniştri care îşi plâng de milă în comunicate de presă trimise duminică după-amiaza în care subliniază că sunt „doar miniştri”.

Poate că frica de FMI, pe care nici Boc şi nici Ponta nu au părut să o aibă până acum (dovadă că niciun acord nu a fost dus la capăt cu toate condiţiile îndeplinite), a fost atât de mare, încât a apărut scenariul blatului. Poate că, de ce nu, „plicurile anexă” la ofertele depuse nu au fost trimise la timpul sau în volumul necesar, dar procedura trebuia continuată.

În final însă, cel mai probabil, blatul a fost făcut pur şi simplu pentru că mediul politic nu este pregătit financiar să renunţe la un gigant de stat care a contribuit substanţial la îmbogăţirea unei anumite părţi din mediul privat-politic cu bani publici.

Citește și: