Clarice DINU
Clarice DINU
20305 vizualizări 8 nov 2012

Domnul Mihail Neamţu nu a înţeles un lucru din toată dezbaterea pe care el însuşi a provocat-o recitând versurile poetului legionar Radu Gyr, la lansarea de la Operă a candidaţilor ARD: discuţia nu este despre Radu Gyr, ci despre Mihail Neamţu.

Dacă domnul Neamţu ar fi fost atacat după vreun curs de teorie a literaturii sau vreun cenaclu, atunci lamentările sale ar fi fost pe deplin justificate. Dacă cineva ar fi pus sub semnul întrebării suferinţele miilor de oameni din temniţele comuniste şi reţeaua rezistenţei prin cultură şi credinţă - şi aici şi-ar găsi locul şi Radu Gyr - din nou ar fi fost justificată revolta sa, pe Facebook şi pe blog, sub titlul "Lacrimi şi morminte".

Dacă domnul Neamţu ar fi fost la prima abatere, probabil că discuţia ar fi fost de mult închisă. Cum de altfel închisă ar fi fost şi discuţia despre scrierile sale legionare de tinereţe, publicate în "Puncte cardinale", dacă domnia sa nu ar fi recidivat.

Perseverenţa cu care se poziţionează însă pe coordonatele unui sistem care sub aparenta promovare a valorilor creştine a cultivat intoleranţa până în forma sa absolută, acest lucru este periculos. Şi cu atât mai periculos este faptul că domnul Neamţu o face în cunoştinţă de cauză. "Sunt eclectic* ", s-a descris el nonşalant.

Domnul Neamţu nu este "eclectic" în faţa oglinzii din baia personală. Exhibiţionismul său doctrinar se manifestă, într-o societatea polarizată până la ură, într-un cadru organizat, politic, în care printr-un concurs de împrejurări domnia sa a ajuns formator. Statut pe care, prin uşurinţa cu care vrea să expedieze episodul de la Operă, demonstrează că vrea să şi-l păstreze cu orice preţ.

De altfel, dacă ar fi să urmărim evoluţia sa, cel puţin din ultimul an, Mihail Neamţu dă dovadă că o poate face. Bun orator, cu un parcurs educaţional remarcabil, a reuşit să se agaţe de toţi oamenii momentului. Ieşit de sub aripa lui Vladimir Tismăneanu, el a început, în urmă cu un an, să-şi construiască un profil public, convertit în ONG-ist de dreapta şi reporter. S-a făcut remarcat cu interviurile cu Sebastian Lăzăroiu şi Emil Boc, la vremea aceea ministru al muncii, respectiv premier. În acelaşi timp, a început să-şi promoveze Noua Republică, în concept iniţial o formă de organizare a societăţii civile care pune presiune, urmărind o reformă reală a clasei politice. După valul iniţial de simpatie publică, NR a intrat într-un con de umbră, remarcându-se doar prin atacurile virulente la adresa USL, dar şi PDL şi având vizibilitate mai ales prin prisma relaţiei cu Monica Macovei care legitima Noua Republică drept alternativă a "reformiştilor".

Cu un partid încurcat în iţele birocratice şi în imposibilitate de a se legitima electoral, Mihail Neamţu şi-a oferit, într-o primă fază serviciile unui Traian Băsescu suspendat, pentru ca mai apoi să reevalueze PDL-ul alături de care nu a mai avut vreo mustrare principailă să se regăsească sub aceeaşi siglă în alegeri cu personaje cărora le cerea vehement retragerea din viaţa publică - de remarcat atacurile la Elena Udrea şi Mihai Răzvan Ungureanu. Curajul său politic s-a materializat prin negocierea unui colegiu eligibil în fieful PDL de la Arad, evitând o confruntare cu miză, spre exemplu în Bucureşti.

Aşa stând lucrurile, Mihail Neamţu nu este decât un oportunist ca la carte. În spatele vorbelor mari pe care ritos le rosteşte se ascunde idealul unui pitic: vrea să fie mare. Iar faptul că nu are niciun fel de remuşcare după episodul de la Operă nu arată decât că ar face orice pentru ca visul său să devină realitate. Indiferent de preţ.

*Eclectism: 1. îmbinare mecanică, hibridă a unor puncte de vedere sau concepţii eterogene sau opuse; lispsă de consecvenţă în convingeri, în teorii. 2. sistem de gândire neunitar, care, fără a se întemeia pe idei originale, alege din diverse sisteme de gândire stiluri artistice ce i se pare mai bun (DEX)

Citește și: