Gandul.info
Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2595 vizualizări 25 nov 2017

Isaac Bashevis Singer - un mare scriitor, care a avut curajul nebunesc de a-şi scrie opera, din inima New Yorkului, în idiş.

”O limbă a exilului, fără ţară, fără frontiere, nesusţinută de nici un guvern, o limbă care nu conţine cuvinte care să desemneze armele, muniţia, exerciţiile militare, tacticile de război. O limbă care a fost dispreţuită în aceeaşi măsură de evrei şi de neevrei” (discursul de acceptare a Premiului Nobel).

M-am apucat să recitesc poveştile cu Ghimpl Netotul, convorbirile lui cu diavolul, căutându-mi răspuns la toate întrebările:     

„Dar, întreb eu, Dumnezeu există?… Zice el: Nici Dumnezeu nu există… Zic eu: Ce există atunci?… Zice el: O mocirlă adâncă”.

Strigătul lui Ioină Meir, hahamul: „Şalul de rugăciune şi filacterele? Nu mai am nevoie de ele! Pergamentul e jupuit de pe vite. Cutiuţele filacterelor sunt din piele de viţel. Tora însăşi e scrisă pe piele. Totul e clădit pe vite tăiate. Tată din ceruri, eşti un haham! Eşti un haham şi un înger al morţii! Lumea întreagă e un abator!”.

Nu in ivrit, ci în idiş, limba omului, te poţi certa cu Dumnezeu pe săturate, ca la poarta shtetl-ului.

„– Am impresia că întreaga omenire a căzut într-o capcană. Nu mai poate merge înainte şi nici da îndărăt. Iar noi, evreii, vom fi primele jertfe.

– Vreţi să spuneţi că e sfârşitul lumii? Exact aşa crede şi tata. Dar în ce constă, în fond, evreitatea? Ce sunt evreii?

– Evreii sunt un popor care nu poate să doarmă şi nu-i lasă nici pe alţii să doarmă.

– Asta, probabil, din pricină că au conştiinţa încărcată.

– În schimb, ceilalţi nu au deloc conştiinţă”.

Citește și: