50 vizualizări 11 iul 2010

Traian Băsescu - un dansator desăvârşit. Îşi cântă singur: "... En el triste carnaval/Una musica brutal/ Melodias de dolor/ Despertamos vos y yo/ Y en el lento divagar/ Una musica brutal/ Encendio nuestra pasion..."
De câte ori intră el în ring, orchestra îşi dă cu instrumentele-n... cap. Hore, sârbe, geamparale - astea au fost de încălzire. A trecut la ceva mai elaborat, mai elocvent, mai care pe care. Preferă tangoul cu apa la gură. Aspru şi nostalgic - un dans de forţă majoră, pe viaţă şi pe moarte. Orice pas contează, orice privire trebuie bine înşurubată în ochii celuilalt, orice cuvânt trebuie să împungă precum spinul de trandafir. Cel mai reuşit tango seducction: nici o dulcegărie, nici un tir cu ajutoare, nici o veste bună. Doar scurtări şi tăieri; din corturi, viitură şi noroi - biruri noi.

(Încearcă şi Boc să se dea premier, ţopăind pe la sinistre - Ultimul tango la Ceatalchioi - împreună cu un comisar european cu nume de apă curgătoare: Kristalina Georgieva. Aproposito: ce ne mai plouă cu găleata, stimaţi alegători...).

Aţi observat? Marele Dansator politic a început să se uite prin oameni, departe de zariştea istoriei. Îşi contemplă posteritatea, îşi bărbiereşte zilnic statuia.

Când se împiedică de noi, ne azvârle drept în faţă cele mai crude adevăruri: că suntem leneşi, şmecheri, milogi, neamuri proaste. Deşi nu ne-a spus-o încă, ar trebui să ne simţim, să pricepem şi asta: nu-l merităm.
Habar n-am cine povestea (negreşit într-o carte de memorii) că un demnitar interbelic, întrebat de ce nu se aşază la casa lui - că bogat era, bine arăta, serviciu bănos la stat avea - a răspuns în buna tradiţie a grandilocvenţei dâmboviţene: "Dar eu sunt însurat cu România!". Cel care-l interogase miticeşte i-a replicat: "Vezi să nu-ţi puie coarne"...

Citeşte şi Politică de oameni beţi, de Rodica CIOBANU

Citește și: