Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
12586 vizualizări 8 ian 2015

Încă de ieri, de la prânz, le explicam colegilor mei - aşteptând, totuşi, ca o organizaţie teroristă să revendice atentatul – că puţinele informaţii certe pe care le aveam la acea oră conduc spre ideea că e vorba despre nişte dezaxaţi cu iniţiativă, care vor să-şi îmbunătăţească CV-ul în faţa recrutorilor extremişti, vor să se dea mari, demonstrând nici ei nu ştiu bine ce. Orele treceau şi nu doar că nu revendica nimeni nimic - (de regulă, Al-Qaeda, sau aşa-zisul Stat Islamic, sau An-Nusra îşi asumă rapid şi cu tamtam acţiunile) - dar, pe site-urile jihadiste nu exulta mai nimeni, cum se întâmplă de obicei.

Nu pot trei, nici treizeci, nici trei sute de sceleraţi să înfricoşeze sau să destabilizeze o ţară. (Reacţia emoţională a preşedintelui Hollande e demnă de peniţa lui Cabu).

Au intenţionat cei trei (dintre care unul, cel mai tânăr, pare-se şoferul, s-ar fi predat) să atenteze la sfânta libertate de exprimare? Mă îndoiesc că ştiu măcar ce-i aia. În spatele celor 12 victime nu e altă filosofie decât a unor ucigaşi cu sânge rece, cu creier puţin şi imaginaţie deloc. 

Cât despre libertatea de exprimare şi până unde poate merge ea – dezbatere care aripează reţelele de socializare - nu mă pronunţ. N-am fost şi nu sunt membru al Clubului Român de Presă, nu e treaba mea să teoretizez. ”Charlie Hebdo” publicase şi caricaturi în care ataca religia creştină, de un umor îndoielnic, însă nici un ortodox sau catolic nu s-a gândit să replice cu kalaşnikovul. Poate că sentimentele cele mai profunde ale oamenilor - credinţa, de pildă – n-ar trebui satirizate. Mi se pare un demers de prost gust, dar nici gusturile nu se discută. Oricum, vorba lui Budai-Deleanu: unde scrie pana, nu taie sabia.

Cu câte informaţii există până acum, e din ce în ce mai clar că trio-ul de suspecţi n-are legătură cu credinţa, ci cu prostia criminală. Avea şi caricaturistul Cabu dreptatea lui, Dumnezeu să-l odihnească: i-o fi greu şi Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) să vadă încă trei proşti care pretind că-l venerează... 

Ar fi o greşeală greu de reparat, dacă acelor oameni minunaţi care ies în stradă să-şi exprime indignarea şi dezgustul pentru moartea a 12 oameni – 10 ziarişti şi 2 poliţişti (între care un musulman) – li s-ar inocula ideea, de către extremiştii de dreapta, că tragedia e opera Islamului.

Islamul e o religie. Islamismul - o excrescenţă extremistă, pe care covârşitoarea majoritate a musulmanilor înşişi îl condamnă.

Conducătorii celui mai laic stat al Europei, Franţa, ar trebui să priceapă că ieri n-a fost vorba despre ciocnirea civilizaţiilor (formula huntingtoniană e cvasi-aberantă), n-a fost vorba despre un incident inter-religios, ci despre competenţa redusă a autorităţilor de a controla, descuraja şi anihila nişte grupuri cu potenţial terorist – indiferent de ideologia pe care şi-ar asuma-o acestea.

Cât despre zevzecii din Europa, care îşi fac veacul prin teatrele de operaţiuni din Orientul Mijlociu (de regulă marginalizaţi şi şomeri, uşor de atras de propaganda jihadistă) şi se întorc la vatră, ei sunt o problemă pe care Occidentul o teoretizează de destulă vreme încât să fi avut vreme să-i găseacă soluţia.

Veterană a ceea ce W. Bush a numit războiul antiterorist, Franţa - cu doi criminali periculoşi, înarmaţi până-n dinţi, în libertate – pare încă paralizată de uimire. 

Citește și: