Cristian Tudor POPESCU
Cristian Tudor POPESCU
53556 vizualizări 4 iul 2012

La această întrebare formulată uşor incult se reduce documentul de acuzare a lui T. Băsescu în vederea suspendării. Din punct de vedere juridic, dacă preşedintele ar urma să fie direct demis, fără referendum, actul USL ar fi insuficient pentru o astfel de sentinţă. Lui Băsescu i se pun în sarcină tot felul de declaraţii pe care ni le amintim cu toţii; pe baza lor poţi să-ţi faci o părere despre politicianul, democratul şi omul Băsescu, dar strict juridic, chiar dacă cineva declară că a comis sau va comite o crimă, aceasta nu e o dovadă suficientă pentru condamnarea respectivului. În Justiţie e nevoie de fapte.

Că T. Băsescu a condus în mod discreţionar guvernele Boc şi Ungureanu, asta s-a văzut şi se datorează slugărniciei celor doi, dar preşedintele nu a semnat vreun document peste guvern şi premier care să-l acuze efectiv. Slugărnicia nu e trecută în Constituţie.

Tăierea salariilor şi pensiilor bugetarilor a fost anunţată, arogant, chiar dispreţuitor, dar numai anunţată de T. Băsescu,  nu el a semnat hotărârea de guvern.

Fiecare dintre capetele de acuzare este discutabil în acest mod.  Ceea ce nu înseamnă că nu e necesar să se ajungă la referendum. În situaţia de fapt, coabitarea Băsescu – USL  se dovedeşte un coşmar. Ar fi cea mai proastă continuare pentru România: scandal politic perpetuu, nesiguranţă în ochii investitorilor, fragilitate economică, nonguvernare. USL a luat Curţii Constituţionale posibilitatea  de a bloca suspendarea preşedintelui, cu care o înzestrase, prevăzător, PDL. Manevră sfidătoare, după altă manevră sfidătoare. Dar să ne imaginăm ce ar urma dacă acum CCR ar împiedica referendumul – se poate ajunge la blocarea întregii societăţi româneşti.

Votul popular este singura soluţie: dacă Băsescu pleacă, USL va trebui să-şi asume în totalitate, fără să mai aibă vreo scuză, responsabilitatea conducerii ţării prin furtuna economică. Dacă rămâne, USL va fi silită să facă acelaşi lucru dar cu Traian Băsescu la Cotroceni, căci aşa va fi hotărât  electoratul. Alegerea liberă a poporului este instituţia fundamentală a democraţiei şi garantul ei ultim.

Totuşi, nu pot să închei fără o constatare pe care deceniile de când mă uit la politică  mi-au închegat-o în minte – când vezi pe cineva cum obţine puterea,  gândeşte-te ce va face când va trebui s-o cedeze.

 

Citește și: