Cristian Tudor POPESCU
Cristian Tudor POPESCU
20360 vizualizări 18 dec 2011

La moartea lui Vaclav Havel, viaţa a făcut să mai am o discuţie, de astă dată televizată, cu preşedintele Ion Iliescu pe tema disidenţei anticomuniste. Precedenta datează de prin 1995 şi se petrecea în mica încăpere de oaspeţi a unui post de radio. Îi reproşam atunci d-lui Iliescu faptul că nu a fost un disident public, de stradă, de mase, aşa cum au fost Vaclav Havel în Cehoslovacia şi Lech Walesa în Polonia. Că s-a mulţumit să practice o opoziţie de şedinţă, cu uşile închise, "în cadru organizat", în PCR.

"Dacă poziţia dvs anticeauşistă ar fi fost publică, m-aş fi alăturat şi eu - de unul singur mă consideram neimportant şi ridicol într-o astfel de încercare", i-am spus fostului tovarăş Ion Iliescu.

Nu vreau să reproduc răspunsul de atunci al d-sale, întrucât era o convorbire off the record şi acel răspuns avea o notă personală, marcată considerabil de enervare. Acum, preşedintele Iliescu a răspuns aşa: "Traiectoria lui Havel şi a mea au fost diferite pentru că traiectoriile ţărilor noastre au fost diferite. Havel era un dramaturg, un intelectual recunoscut. Eu am avut o altă traiectorie, inginer de meserie, apoi am intrat în politică, am fost alături de Ceauşescu, apoi am fost scos din viaţa politică şi trimis spre reeducare".

Dar ce e o ţară? E o navă pe pilot automat, care-şi duce pasagerii unde ştie ea? O ţară înseamnă copaci, deşert, lacuri, munţi stâncoşi sau substanţe minerale?
Subsemnatul cred că o ţară înseamnă oamenii trăitori şi muritori în ea de-a lungul timpurilor. Traiectoriile Cehoslovaciei şi României au fost diferite pentru că oamenii din cele două ţări au fost diferiţi, nu apa de băut.

Dl Iliescu consideră că Havel a avut un avantaj fiind un intelectual recunoscut. Or, tocmai de asta n-a ţinut seama Havel, nu s-a mulţumit să scrie piese de teatru şi eseuri, a trecut la opoziţia directă, deschisă, publică faţă de sistemul comunist. Iar în Polonia, un om care nu era nici dramaturg, nici inginer, muncitorul electrician Lech Walesa, a găsit înlăuntrul său tăria să înfrunte dictatura militaro-comunistă în stradă, printre gloanţe şi sânge. În România avem un intelectual reprezentativ pentru poporul nostru, dl Andrei Pleşu, care, în legătură cu atitudinile şi acţiunile sale dinainte de `89, spune aşa: "Voiam să realizez o operă, nu să fiu doar un disident anticomunist".

Ca următor argument, dl Iliescu a amintit faptul că era supravegheat de Securitate. Ce-aş fi putut să-i răspund? Doar că Vaclav Havel n-a fost supravegheat, a fost terorizat, hăituit de autorităţile comuniste, băgat ani de zile în puşcărie politică. Răspunsul d-lui Iliescu: "Aşa e".

I-am repetat d-lui preşedinte neplăcuta întrebare: "De ce nu aţi avut o manifestare publică înainte de `89?"

Ion Iliescu: "Unde?"

CT Popescu: "Să scrieţi un manifest, de pildă".

Ion Iliescu: "Şi ce să fac cu el?"

CT Popescu: "Să-l răspândiţi, ca Vaclav Havel".

Ion Iliescu: "Am scris un text foarte dens în martie `89, pe care am încercat să-l trimit la Europa Liberă, dar n-a ajuns. Măgureanu, în carte, a menţionat textul respectiv".

CT Popescu: "Regretaţi că nu aţi avut o atitudine publică, de felul celei a lui Havel?"

Ion Iliescu: "Nu puteam să am. Dar poziţia mea era cunoscută. Veneau oameni la editură şi stăteam de vorbă cu ei. Alţii se fereau. Altele au fost împrejurările la noi".

CT Popescu: "Cred că a fost vorba de oameni, nu de împrejurări. Din 22 de milioane de români, nu a apărut un Havel".

Ion Iliescu: "Au fost şi oameni de curaj, Dinescu, Doina Cornea, a apărut un manifest la Universitatea din Bucureşti intitulat Frontul Salvării Naţionale, care ni s-a părut o denumire potrivită, a fost un act de curaj al unor tineri de la tipografia Scânteia, timp de doi ani au împrăştiat manifeste prin ţară".

CT Popescu: "Dvs nu aţi fi putut face la fel?"

Ion Iliescu: "Unde am avut prilejul, m-am exprimat. De ce credeţi că am fost scos din funcţiile politice?"

CT Popescu: "Este exact ce vă spuneam la început - disidenţa dvs s-a consumat în spatele uşilor închise, în cadrul de şedinţă PCR. Şi poate şi de asta soarta României a fost alta decât a Cehoslovaciei sau a Poloniei. Dumneavoastră consideraţi că a fost vorba de conjuncturi şi circumstanţe, eu sunt prea bătrân ca să-mi mai schimb convingerea că a fost şi este vorba de oameni".

Am scris acest text pentru că Vaclav Havel a murit. Cred că ar putea fi republicat şi la "încetarea din viaţă" a d-lui Ion Iliescu.

Citește și: