Vartan Arachelian
Vartan Arachelian
1603 vizualizări 24 oct 2018

Prin excesiva ”corectitudine politică“, minorităţile căpătau privilegiul de a fi reprezentate în Parlament printr-un un număr mai mic de voturi. Semnificativ mai mic. Cum se întâmplă de obicei, când pe spinarea binelui se mai cocoaţă un privilegiu. Astfel, în cele aproape trei decenii de tranziţie, s-a dovedit că mai binele face rău. Ajungându-se astfel la trocul de azi, când Comisia Juridică şi Comisia de Buget din Camera Deputatilor au dat, luni, un raport de admitere la Legea pentru combaterea spălării banilor, fiind adoptat şi un amendament cu dedicaţie pentru UDMR, potrivit căruia organizaţiile cetăţenilor minorităţilor naţionale sunt exceptate de la raportarea către stat a beneficiarilor finali.

De-a lungul anilor, grupul minorităţilor naţionale, altele decât cea maghiară, a votat în Parlament, în majoritatea frapantă a cazurilor, alături de majoritatea guvernamentală. Pentru că ea, majoritatea, alimentează de la buget existenţa lui. Şi ca orice grup privilegiat, a avut iniţiativa unei legi care să interzică accesul vreunui nou grup etnic pe cale de constituire în România postrevoluţionară. O lege de sorginte elitistă; un club închis. Şeful acestui grup e UDMR. Inclusiv în Consiliul din incinta guvernului, care tocmeşte bugetele anuale ale membrilor clubului. Plus alte avantaje.

De-a lungul timpului, în jurul şefilor care au la îndemână importante sume de la bugetul statului, s-au creat grupuri clientelare. Ele nu dau socoteală membrilor de rând. Culmea, nici Curţii de Conturi care, având o conducere politică, închide ochii ori de câte ori controalele sale dau de  gestionări defectuoase.

Astfel se explică miza trocului făcut pentru a trece o lege menită să pună sub control circulaţia banilor. E nevoie ca doar ONG-urile care trăiesc, în majoritatea lor, din fonduri modice, din surse private, să dea socoteală pentru fiecare bănuţ cheltuit, iar organizaţiile minorităţilor să fie exceptate? Tocmai ele, care cheltuiesc, exclusiv, banii statului?  Dacă cheltuirea lor s-ar face corect, doar în folosul comunităţii respective şi nu în folosul unor baronaşi născuţi şi crescuţi în aceste enclave, ar mai fi avut UDMR o miză de tocmeală la votului ”pentru“?  Sunt întrebări la care nu ne va răspunde nimeni dintre cei implicaţi. Tot aşa cum ne va asurzi tăcerea lor, dacă îi vom întreba pe cine reprezintă ei, la urma-urmei, în astfel de situaţii punctuale.

Am crezut mult timp că sunt unul dintre puţinii români de altă etnie care nu votează niciodată cu cel care e deputatul ”neamului său“ în Parlamentul României. (Ciudat? Ei au fost, la UAR, alternativ, la fel ca în Rusia postsovietică, Putin şi Medvedev, cei doi Varujani: Vosganian şi Pambuccian!) În anii din urmă însă, în diferite situaţii, aveam să aflu că până şi concetăţenii noştri de etnie maghiară au ajuns să nu mai voteze cu UDMR. Indiferent de motivele lor personale, unul ne uneşte pe toţi: nu vrem să fim enclavizaţi într-o societate democratică.

 

Citește și: