Vartan Arachelian
Vartan Arachelian
4610 vizualizări 27 oct 2018

Mai vizibilă e însă cursa liderului ALDE. Poate pentru că e solitară. De aceea a şi căzut deja în ambuscadă. Într-o cursă de unul singur, şansele sunt infime. Nu doar pentru că partidul său - dacă nu e de scursură, oricum e unul hibrid - nu-l poate duce prea departe. După ce divorţul va fi cu parafat, vom vedea şi cota din sondaje luând-o la vale. Asta pentru că sondorii de partid vor fi mai sinceri cu realitatea sondajelor.

Dl Tăriceanu, singurul politician care a mai rămas dintre cei care ne-au otrăvit în anii ’90, târâie după el multe tinichele. Ele vor deveni asurzitoare, graţie adversarilor săi. Foarte numeroşi. Dosare de care se vor îngriji adversarii săi. Lor li s-au adăugat şi altele mai noi. Aducerea la guvern a lui Tudorel Toader, e unul dintre ele. Liderul ALDE s-a şi identificat cu evoluţia toxică a acestuia.

Fiindcă veni vorba de dl Toader, cred că greşit îl etichetează strada şi opoziţia drept ”slugărel“. După cum s-a văzut, el n-a făcut jocul nimănui, decât propriul său joc; hrănirea unui ego ultra gonflabil. N-a slugărit urgenţele şefului de facto al guvernului!, dar toxinele vârsate de acesta în structurile statului de drept urmează să le deconteze sponsorul său.

Intrat în cursa prezidenţială, dl Tăriceanu a păşit chiar de a doua zi cu stângul. Blestemată fie clipa când s-a băgat în polemică cu procurorul general, propus spre mazilire chiar de omul său!

Dorind să potrivească piatra funerară pe cariera desfiinţată de către Tudorel Toader, şeful Senatului l-a făcut mincinos. În chestiunea protocoalelor. După scandalul Soros, apoi a parangheliei cu ”statul paralel“, e acum la ordinea zilei, ocupând orizontul existenţial al României, tema protocoalelor. Mai mult sau mai puţin secrete. Dl Lazăr a afirmat că sorgintea lor se află într-o hotărâre a CSAT prezidat de preşedintele Băsescu, secondat de dl Tăriceanu, prim-ministru la acea dată. Există, ca urmare a includerii corupţiei între pericolele la adresa siguranţei naţionale, o Hotărâre de Guvern care stabilea încheierea unor protocoale dintre Parchetul General cu CSAT, SRI, SIE. Ca dovadă, presa publică azi în facsimil un fragment dintr-una din anexele respectivei HG.

Să fie chiar şvaiţer memoria liberal-democratului nostru, încât să nu-şi amintească de unde au pornit protocoalele? Greu de crezut. Mai degrabă e în firea lui să abuzeze de minciună. Una dintre ele l-a adus chiar în faţa Justiţiei.

În chestiunea protocoalelor, poate nu atât minciuna îl costă, cât consecinţele înţelegerilor. Lipsa de acurateţe a colaborării între organele judiciare şi serviciile screte a produs grave prejudici statului de drept. Nu suntem primii în istoria democraţiei când se dovedeşte că orice atingere a libertăţilor cetăţeneşti, chiar în condiţii de forţă majoră, comportă riscuri grave. Cu atât mai mult cu cât atunci, la puţini ani după Revoluţie, atât corpul de magistraţi, cât şi cel al serviciilor secrete erau departe de a depăşi faza recurenţei mentalităţilor dictatoriale.

Dincolo de erorile umane, a fost deschisă uşa ingerinţelor politicului. Sau ale răzbunărilor între adversari politici.

De-a lungul acestor ani, presa a semnalat cazuri flagrante de încălcare ale drepturilor omului, sub motivul combaterii corupţiei. Instanţe judecătoreşti, împreună cu SRI, s-au făcut vinovate de protejarea unor infractori dovediţi de terorism şi, în acelaşi timp, de corupţie. Ca în celebrul caz Hayssam-Munaf. Sub ochii îngăduitori ai procurorilor şi ai SRI şi SIE, lui Hayssam i s-a permis să semneze acte de înstrăinare a averii chiar din închisoare. Apoi a fost eliberat sub pretext de boală şi lăsat să fugă din ţară. Cât a costat statul român cu recuperarea fugarului, e greu de cuantificat. Ca să nu mai vorbim de pierderile de credibiliatate a organelor destinate să ne apere de terorism şi de corupţie!

Din păcate, chiar şi azi, când se vituperează la pachet existenţa protocoalelor, nici unul dintre cei care ne asurzesc cu acuzarea lor nu-şi aminteşte de acele cazuri în care, în pofida protocoalelor, au scăpat sau au lăsat chiar să scape indivizi cu mare grad de periculozitate pentru statul român. Chiar şi în timpul guvernării domnului Tăriceanu! Astăzi suntem asurziţi de scandalul existenţei lor! Poate de aici şi memoria deficitară a (tuturor) contestatarilor. Sau selectivă!

 

Citește și: