Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1111 vizualizări 4 mai 2019

Caut cu febrilitate o gaură în cerul realităţii româneşti, prin care să mă strecor înapoi. Dar nu se face gaură-n cer.

O spărtură, o crăpătură, o despicătură – să mă pot întoarce în bâlciul politic.

Discursuri lătrate, discursuri lipicioase, cuvinte aşezate ca o centură de explozibil, cuvinte unse gingaş pe toate părţile cu făgăduieli.

Evangheliile partidelor lipite cu prenadez pe toate gardurile – oferta îngroapă cererea. Democraţie până-n gât.

Ce vând agitaţii comis-voiajori politici? Un soi de viitor borşit, pe care l-au mai vândut şi în urmă cu trei, cinci, şapte ani.

Aceleaşi feţe plesnind de robustă ipocrizie. Feţe noi, întoarse cu dibăcie pe dos, ca mănuşile, aceleaşi feţe.

Muşteriii acestor saltimbanci ai binelui, şi adevărului, şi frumosului – tot mai puţini şi mai impacientaţi – înghit pe nemestecate sloganuri, crezând cu ardoare că ura lor, trecută prin urnă, va sublima în iubire necondiţionată. 

Vota – adică promisiuni, oricât ai declina substantivul lunecos. Votum, voti, voto, votum, voto, votum. Vota, votorum, votis, vota, votis, vota.  

Citește și: