Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
9125 vizualizări 8 mai 2014

Actul de capitulare necondiţionată de la Reims a fost semnat, în faţa puterilor occidentale,  de generalul Alfred Jodl, din ordinul marelui amiral Karl Dönitz. Acesta din urmă fusese desemnat de Hitler, înainte cu o zi de a se împuşca (29 aprilie 1945), prin testament, preşedinte (nu Führer) al Reichului şi comandant suprem al forţelor armate.

La Berlin, actul de capitulare necondiţionată (”ratificarea oficială”, cum l-a numit Churchill, ca să nu-i contrazică pe sovietici) a fost semnat de feldmareşalul Wilhelm Keitel şi, din partea sovietică, de mareşalul Jukov, cel care a condus ultima ofensivă împotriva capitalei germane (un mare comandant militar, participant la ambele Războaie Mondiale, decorat şi de regimul ţarist, şi de regimul sovietic).

La 8 mai, dar cu câteva ore mai devreme, Heinrich Himmler (destituit de Donitz, la 6 mai, din funcţiile de ministru de Interne, commandant supreme al Armatei de Rezervă şi şef al Poliţiei), care bântuia prin nordul Germaniei, îşi rădea mustăciora, în speranţa că nu va fi recunoscut şi capturat. (S-a otrăvit, după ce a fost prins).

Goebbels, şeful propagandei (desemnat de Hitler, în testament, cancelar al Reichului) se sinucisese în buncărul lui Hitler, în noaptea de 1 mai, împreună cu soţia şi cei 6 copii (Helga, Hildegard, Helmut, Holdine, Hedwig, Heidrun).

Göring, adjunctul lui Hitler (demis de Führer la 23 aprilie 1945 şi scos din testament la 29 aprilie) s-a otrăvit pe 15 octombrie 1946, cu două ore înainte de a fi spânzurat. La  spânzurătoare au ajuns, pe 16 octombrie, alături de Joachim von Ribbentrop (ministrul de Externe al lui Hitler, neîmpăcat că n-a apucat să-şi scrie memoriile), generalul Jodl şi feldmareşalul Keitel.

Marele amiral Dönitz, preşedintele Reichului, a murit în patul lui, la sfârşitul anului 1980.

În primul discurs adresat poporului după Victorie, premierul britanic a fost aproape la fel de sumbru ca în urmă cu 5 ani. Şi-a avertizat conaţionalii: ”(…) mai sunt multe de făcut, trebuie să fiţi pregătiţi pentru noi eforturi ale minţii şi trupului, pentru noi sacrificii în slujba cauzelor mari, dacă nu vreţi să cădeţi din nou în putreziciunea inerţiei, în confundarea ţelului şi în teama de a fi mari”.

Citește și: