67870 vizualizări 18 ian 2010

Gianina M. din Lugoj ar fi trebuit să fie demult pe lumeacealaltă. La 17 ani are un cancer mai vechi. Au trecut deja treiani, boala ei e perfect stabilă şi fata trăieşte ca tot omulsănătos. S-a făcut bine bând în fiecare zi "apa vie", produsă laRâmnicu - Vâlcea de gulerele albe ale Institutului Naţional deCercetare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice. Apă sărăcităîn deuteriu, au numit-o cercetătorii; lumea i-a zis direct "apămiraculoasă".

"De trei ani, Gianina bea numai apă din aceasta, cam un litrujumătate pe zi şi nu mai foloseşte deloc citostatice. Mama îiprepară şi supa cu apa respectivă. Nu a făcut metastază, decipractic e ca şi vindecată", ne-a spus doctorul Nicola Trăilă, şefulClinicii de chirurgie oncologică din Spitalul Municipal Timişoara.Numai cu apa a prelungit vieţile a câteva zeci de canceroşi. "Lacazurile avansate nu a vindecat boala, ci a dublat durata de viaţă.Cele mai bune rezultate au fost la cazurile incipiente, la copii şila tineri. Iar la chimioterapie taie greaţa, bolnavul nu mai varsăşi e mai puternic. Atenţie, nu este un medicament, ci doarcompletează medicamentaţia", ne-a mai explicat doctorul Trăilă. Şiel bea zilnic apă, dimineaţa, în ceai. Ca să aibă efect, trebuie săbei fără pauze.

Japonez îndrăgostit de apa miraculoasă: a luat 20 detone

Există, însă, un japonez care se şi îmbăiază în "apă vie"cumpărată din România. Avea un cancer esofagian şi doctorii îi maidăduseră câteva luni. Profesor universitar fiind, ştia de apă. Aluat avionul din Tokyo, s-a dus la Râmnicu - Vâlcea, s-a întorsacasă cu promisiunea că i se pun rapid 20 de tone pe vapor. Autrecut opt ani, omul se simte ca şi cum n-ar fi fost bolnavniciodată. "A ajuns cel mai înfocat fan al apei. Zice că seîmbăiază în ea fiindcă e bună pentru epidermă, ba chiar îşi face şisake din ea", râde profesorul Ioan Ştefănescu, directorulinstitutului. Şi el bea de vreo 15 ani, la cafea.

"Aproape toată lumea din secţie consumă şi de aia sunt toţifoarte zglobii şi cu poftă de viaţă", zice. S-au făcut cercetări peşoareci şi pe găini; rezultatul a fost că cei adăpaţi cu apă vie autrăit mai mult şi au fost mai sănătoşi. Deuteriul este un izotop alhidrogenului considerat responsabil pentru îmbătrânire şi nu numai.Cu cât ai mai puţin deuteriu în sânge, cu atât e mai bine, ziccercetătorii.

Doctorul dermatolog Ioan Nedelcu a folosit apa pe pacienţii săi.A şi creat o gamă de creme pentru întreţinere pe bază de apăechilibrată în deuteriu. "Încetineşte îmbătrânirea cutanată, espectaculoasă. Şi pentru acnee e grozavă, şi pentru psoriazis. Mi-aluat patru ani să realizez această gamă, iar acum conţine 19produse diferite pe bază de apă. Produsele sunt unice, dar nufoarte cunoscute. Pentru a populariza linia este nevoie de multesute de mii de euro, dar nu am aceşti bani", spune doctorulNedelcu.Mai demult au ajuns la institut şi nişte cercetători de laNASA, dornici să ia apa pe Marte, pentru "un transport de fiinţevii". Au studiat, s-au minunat, dar urmarea nimeni n-o ştie. Astas-a întâmplat după ce invenţia fusese copleşită de premii şimedalii, la Saloanele de la Bruxelles, Geneva, Londra şiBudapesta.

Ungurii cumpără jumate din producţie, japonezii -15%

Cum s-a "născut" apa? S-a întâmplat prin anii '80 şi a avut doi"tătici"; unul este chiar directorul institutului de astăzi. Atunciei studiau apa grea. La apa vie au ajuns fără să vrea, că intra întehnologia de producere a apei grele. Abia după patru ani auobţinut... un litru de apă săracă în deuteriu. "Primul nostru şoc:nu avea nici un element de toxicitate, nici o urmă de nenatural.Prin '86 am obţinut şi brevetul, iar bolnavii au început să curgăla uşa institutului", zice profesorul Ştefănescu.

Afacerea a început odată cu un anunţ - un ungur cumpăra sute detone de apă. "Noi ne chinuiam cu un litru... ce să facă, ăla,domne, cu sute de tone? Ne-a cumpărat o tonă, a doua şi am începutsă ne dezvoltăm. Noi, până la el, nu ştiam că e atât de bună pentrusănătate. Prin 2000 exportam până la 150 de tone pe an (adică150.000 de litri). El o cumpăra de la noi ca apă distilată,îmbuteliată sub un nume ales de el, şi o vindea bolnavilor ca apăpotabilă, terapeutică". Pe sticlă nu scria unde e făcută. Cândungurul n-a mai putut plăti, directorul şi-a luat alt partener.Inginerul Cristian Mladin s-a angajat să cumpere şi să plăteascăregulat. Directorul i-a făcut şi un transfer de brevet, legal, iaracum partenerul său este cel care o produce în institut şi o vindemai departe sub numele de Qlarivia. O jumate de litru costă 15 leişi conţine de cinci ori mai puţin deuteriu decât apa obişnuită.

Cel mai mult o cumpără tot ungurii (40%-50%) şi japonezii(10-15%). Restul se duce la românii bolnavi şi la câţiva pacienţidin SUA, Germania şi Turcia. Însă un american a cumpărat 180 litrifără a fi bolnav, numai pentru întreţinere. "Ne aflăm exact undetrebuie. Procentul vânzărilor în ţară e în creştere, mergem cu paşimărunţi, pentru a testa piaţa. Exportăm maximum 150 de tone pe anfiindcă e încă afacere la scală mică", zice inginerul Mladin. Escumpă fiindcă se face puţină apă, iar 60% din preţul de cost eenergie pură. "Una e să distribui cu furgoneta, alta cu camionul. Emai mult un hobby, deocamdată trăiesc din alte afaceri", zicestăpânul afacerii.

Dacă respiri pe instalaţia de îmbuteliere, o speli optore

La institut, apa se produce continuu, zi şi noapte, într-un turnînalt de 30 de metri care "munceşte" 8.000 de ore pe an, cu cinciangajaţi. E ca un imens cazan: se pompează apă normală de Bistriţa,urcă pe conducte până în vârf, este distilată, curăţată de deuteriuşi revine jos, în jet anemic, pe un furtunaş. Se pune în niştecontainere din plastic alb, se ozonifică, se decontaminează, apoimerge în altă parte, la instalaţia de îmbuteliere. Asta e ca-nfilmele SF, a costat 70.000 de euro - e un soi de vitrină perfectcurată, cu comandă computerizată şi plină de tot soiul de ţevi,furtune şi orificii.
Vreo patru oameni îmbrăcaţi în alb, cu măşti, mişună concentraţi pelângă ea.

Dacă respiră vreunul pe instalaţie, dacă strănută sau dacă lasăo amprentă pe anumite piese, trebuie spălată toată instalaţia! Iarspălarea durează opt ore. În alt birou se face analiză izotopică aapei, cu nişte aparate de o "tehnologie incredibilă"; nişte fireultrasubţiri, de abia le vezi cu ochiul liber. Prin ele circulă totfelul de substanţe. Numai instalaţia asta a mai costat un milion deeuro. Scump, dar merită. Căci "părinţii" apei vii sunt siguri căinvenţia lor va salva multe vieţi, de aici încolo.

Citește și: