Cristina Andrei
12511 vizualizări 30 oct 2015

Femeile însărcinate consumatoare de droguri din Bucureşti stau la mâna autorităţilor. Centrele de tratament sunt puţine, medicamentele – scumpe, iar tentaţia, imensă. Atunci când încearcă să renunţe la heroină, se lovesc de prejudecăţile celor din jur: doctori care le refuză, poliţişti care le cară la secţie şi asistenţi sociali ce pândesc orice pas greşit ca să le ia copiii. Pentru ele, fiecare convulsie a sevrajului face timpul să se scurgă invers, în defavoarea copilului încă nenăscut. Vânatul şi vânătorul se unesc într-un singur corp atunci când nu ştii care dorinţă e mai mare: să mai tragi o „linie” sau să te transformi din femeie în mamă. Oamenii le arată cu degetul când aduc pe lume bebeluşi în sevraj, fără să ştie că unele află că vor fi mame doar în sala de naşteri, unde ajung prea devreme şi îşi privesc micuţii de la distanţă, mai mult morţi decât vii.

Ana trece în fiecare săptămână prin faţa Institutului de Boli Infecţioase Matei Balş. Ai putea crede că merge la facultate, la serviciu sau, pur şi simplu, la o plimbare, dar, daca o urmăreşti cu privirea, observi că de fiecare dată paşii ei se opresc în acelaşi loc: pe strada Calistrat Grozovici, numărul 1. Dincolo de geamul de termopan toate secretele ei sunt închise etanş. Înăuntru, lumea o cunoaşte. De când a aflat că e însărcinată n-a mai consumat heroină.

Ea este doar una dintre cele 35 de femei însărcinate care au trecut în opt ani pe la Centrul de Tratament Substitutiv Arena. Numărul nu pare impresionant, dar realitatea din teren contrazice statisticile rigide. Medic primar de boli infecţioase şi coordonator al serviciului de tratament substitutiv furnizat de Arena, Adrian Abagiu afirmă că numărul gravidelor consumatoare de stupefiante este cu siguranţă mult mai mare decât ceea ce se observă în structura unui centru.

Heroină de la mama

”La vârsta de 16 ani, mama mea vindea droguri. Unde stăteam, acolo, se vindeau droguri, deci era un cartier unde toată lumea vindea droguri, iar toţi copiii de seama mea se drogau”, îşi aminteşte Ana, acum clientă a serviciilor de tratament cu metadonă. Prima dată a vazut heroină la mama ei. Apoi a ajuns să ascundă dozele prin casă ori prin buzunare pentru că poliţia n-ar fi suspectat un copil. Într-o lume a tentaţiilor în care toţi cei din jur te împing spre viciu, e greu, însă, să fii suficient de puternic încât să rezişti la ceea ce se numeşte ”anturaj”.  Acesta este unul dintre mediile care încurajează cel mai puternic consumul. Ana a reuşit, totuşi, să lupte un timp împotriva curentului. După ce ”a tras” prima oară, şi-a dat seama că după efectul de high viaţa nu e nici mai uşoară, nici mai îmbelşugată, ci, pur şi simplu, mai neclară şi mai lipsită de control: ”Am încercat, nu mi-a plăcut, în niciun caz nu mi-a plăcut – stări de vomă, ameţeli – n-am mai încercat un timp”, adaugă ea.

În drumul de la experiment până la dependenţă, drogul nu-ţi dă răgaz să te mai gândeşti o dată, cu atât mai mult atunci când eşti tânăr, singur şi nu mai ai lângă tine pe nimeni care să-ţi întindă o mână. Aşa s-a întâmplat şi cu Ana. După ce mama ei a fost arestată şi-a căutat din nou refugiu în heroină: „Am încercat direct la seringă. După un timp am început să am răuri, să nu mai pot scăpa de ele. Aşa am ajuns să mă droghez şapte ani (...). Am văzut un om bolnav de cancer, i-am văzut toate durerile; pot să spun că aşa mă simţeam şi eu”.

Sevraj sau sarcină?

Consumul de heroină sau tratamentul cu metadonă dereglează organismul, aşa că toxicomanele ajung să rămână însărcinate din întâmplare. Multe femei nu mai au ciclu şi apare ceea ce se numeşte „amenoree”, dar au ovulaţie, deci şi toate şansele să rămână gravide. „Mai ales când sunt cu drogurile în cap, faptul că au oarece greţuri este pus pe seama sevrajului, şi ele conştientizează că sunt însărcinate când mişcă fătul sau când a crescut burta”, spune medicul Adrian Abagiu.

Din cauza acestei disfuncţii menstruale, femeile consumatoare de droguri sau cele aflate sub tratament substitutiv se transformă frecvent în „mame fără voie”, pentru că ajung să conştientizeze sarcina doar atunci când este prea târziu pentru un avort. Psihologul Cristina Fierbinţeanu susţine că vestea sarcinii vine, pentru femeile consumatoare de droguri, ca o undă de şoc ce declanşează mai multe tipuri de consecinţe: ”Sunt femei care au rămas însărcinate şi şi-au dat seama în luna a patra – a cincea, pentru că, de obicei, consumatoarele de droguri nu au o menstruaţie regulată şi atunci ele descoperă cu surprindere că sunt însărcinate şi nu mai pot face avort. Altele întâmpină cu bucurie acest eveniment, pentru că este un prilej pentru ele să-şi schimbe viaţa”.

Indiferent de abordare, în cele câteva luni de sarcină „pe nevăzute” copilul devine deja dependent de un drog care l-a măcinat dinainte să se nască. Aşa se face că o treime dintre toxicomane nu mai ajung să-şi vadă bebebeluşii, pentru că avortează sau propriul corp sufocă dezvoltarea fătului şi acesta se naşte mort. Pe Ana, destinul a ajutat-o să-şi adune toate puterile, iar iubirea de mamă a învins heroina care-i curgea prin sânge. De când a aflat că e însărcinată, n-a mai luat droguri nici măcar o dată. Până atunci, însă, timp de patru luni de zile, ”a tras” pentru doi: ”Patru luni de zile. Patru luni în care eu nu am ştiut că sunt însărcinată pentru că de la droguri vomiţi, nu îţi vine menstruaţia, deci cât timp te droghezi apar astea. Iar eu nu am ştiut că sunt gravidă pentru că ceea ce mi se întâmpla era normal, pentru că în toţi anii în care m-am drogat au fost aceleaşi simptome”. Pentru copilul ei a decis, totuşi, să se lase, iar intrarea în programul de tratament substitutiv cu metadonă i-a salvat fetiţa de la suferinţe grele. Naşterea a fost programată, iar bebeluşul s-a născut prin cezariană tocmai pentru a fi protejat împotriva bolilor. Ana s-a temut ca micuţa să nu ia hepatita C, pe care ea spune că ”o are orice drogat”. Copilul s-a născut în sevraj.

Şi pentru Valentina, o altă clientă a serviciilor de tratament substitutiv, începutul ca mămică a fost greu. „Trăgeam heroină de vreo şase ani, dar la începutul sarcinii am fost la cură cu metadonă. La patru luni am început să trag iar «marfă», că doctorii mi-au spus că de la metadonă pot să apară mai multe urmări rele pentru copil. Şi am trecut înapoi la heroină şi am dus sarcina aşa încă două luni”. La 27 de săptămâni venea pe lume o fetiţă cât o mână de om, dar cu o poftă de viaţă mai puternică decât drogul. „A stat în comă o jumătate de oră după naştere. Era şi în sevraj, dar doctorii i-au dat fenobarbital şi şi-a revenit”.

Odată separat de mamă, organismul bebeluşului are nevoie continuă de doza obişnuită şi, atunci când nu o primeşte, apare sevrajul nou-născutului. Medicii ignoră, însă, plânsul excesiv, transpiraţia şi frisoanele şi nu puţine sunt cazurile în care femeia se fereşte să spună că e dependentă, de teamă să nu fie arătată cu degetul. De ea însăşi nu se poate ascunde, şi nici de micuţul care, din instinct, ştie că mama ar fi trebuit să-l ocrotească şi simte cumva că e prea târziu. Doctorii spun că un bebeluş născut în sevraj e mult mai neliniştit decât unul normal, nu îl calmează apropierea mamei, iar soluţia cea mai la îndemână e tratamentul substitutiv.

Ultimele la coadă pentru dreptul la sănătate

Atunci când ajungi la spital, dacă ai urme de înţepături pe mâini, jurământul lui Hipocrate nu prea se mai aplică. Doctorii îşi pun două perechi de mânuşi când le consultă pe femeile dependente, chiar dacă n-au nicio boală contagioasă.

Ana îşi aduce aminte cu indignare modul în care a fost tratată de doctori de-a lungul timpului. Prea puţini sunt cei care au avut răbdare să o asculte şi să-i uşureze durerile. Mulţi întorc capul atunci când aud că o femeie consumă droguri. Dacă mai e şi însărcinată, lucrurile se transformă aproape într-o răfuială personală. Femeia dezvăluie că îi e ruşine să se deschidă în faţa celor care se presupune că ar trebui să o ajute, mai ales pentru că într-o întreagă existenţă de consum reproşurile sunt mult mai greu de dus.

Problemele pe care le pune o graviditate marcată de consumul de droguri sunt multiple, iar medicii nu sunt întotdeauna pregătiţi să facă faţă tuturor complicaţiilor care pot apărea. ”Cazurile pe care eu le-am întâlnit atât în activităţile de teren, cât şi în centru, au fost de femei care erau dependente de heroină în momentul în care au născut, spitalele nu aveau medicaţie pentru sevrajul lor şi pentru sevrajul bebeluşului şi atunci s-a închis ochii de către personalul medical, în unele situaţii, nu ştiu dacă este o regulă sau dacă este o excepţie. De obicei, partenerul sau un prieten i-a adus doză femeii însărcinate ca să scape de sevraj, iar bebeluşului probabil i s-au dat nişte medicamente ca să-l liniştească”, îşi aminteşte Cristina Fierbinţeanu.

Ana nu e singura care s-a lovit de indiferenţa medicilor. Valentina povesteşte întâi cu capul plecat modul în care era „repezită” de medici atunci când le spunea că „trage” heroină: „Cum vorbeşte lumea, că «uite-o pe drogata aia», şi doctorii la fel. La început, din «drogată» nu mă scoteau. (...) După ce a dat mama 50 de milioane nu mai eram «drogată»”.

”Până la 80% dintre copiii născuţi de femei dependente de heroină au sindrom de sevraj”

La Centrul de Tratament Substitutiv Arena au venit, în opt ani de când este deschisă unitatea, cel puţin 25-30 de femei gravide care au şi născut fiind în tratament cu metadonă. Medicul Adrian Abagiu susţine că cea mai mare problemă intervine în momentul în care viitoarele mame nu recunosc în faţa ginecologului sau a pediatrului că iau droguri, de teama stigmatizării şi refuzului: „Mai ales cele care se droghează, dar nu pe cale intravenoasă, ci fumează sau trag la foile heroina, ajung să nască fără să se ştie că ele sunt consumatoare, iar acel sindrom de sevraj al nou-născutului, apare mai ales la mamele care sunt consumatoare de heroină, pentru că, practic, copilul a fost obişnuit cu drogul în burta mamei, iar când se taie cordonul ombilical i se taie aportul de drog. Se admite că 50 până la 80% dintre copiii născuţi de femei dependente de heroină au sindrom de sevraj”.



Oricum ar fi, sănătatea copilului este legată, inevitabil, de cea a mamei. Astfel, efectele drogurilor asupra fătului pot apărea chiar din perioada intrauterină şi se pot propaga până la câţiva ani după naştere. Consecinţele asociate cel mai des consumului de stupefiante în timpul sarcinii se referă la avort sau naştere prematură, dezvoltare intrauterină insuficientă, sarcină toxică, moarte intrauterină, deficite comportamentale şi sindrom de abstinenţă neonatală, echivalentul sevrajului. Acesta din urmă se produce atunci când nou-născutul este separat de sursa de drog, adică mama purtătoare dependentă de opiacee, stimulante sau aflată în tratament substitutiv cu metadonă. Dincolo de aceste efecte, există bolile. Infecţiile care pentru dependenţi sunt o normalitate sunt contagioase şi se transmit, implicit, şi bebeluşului, mai ales dacă vorbim despre naştere naturală. În acest fel, hepatita B, hepatita C sau virusul HIV ameninţă sănătatea nou-născutului şi îi pun grav în pericol dezvoltarea ulterioară.

Din perspectiva tratamentului substitutiv, însă, lucrurile stau puţin diferit. Deşi înlocuirea heroinei cu metadonă poate fi privită, la nivel superficial, drept înlocuirea unei dependenţe cu o altă dependenţă, realitatea demonstrează că în privinţa sarcinii administrarea substanţei înlocuitoare nu determină modificări în starea de sănătate a fătului şi nu produce în niciun caz o rată mai mare a malformaţiilor. Dimpotrivă, substitutele permit chiar şi alăptarea, dar doar până la vârsta de şase luni, atunci când cantitatea mare de lapte ingerat - şi, în acelaşi timp, de drog – ar fi mult prea mare pentru copil.

Dumnezeu le iartă, omul le condamnă

În 18 ani de când a renunţat la serviciul religios într-o parohie normală pentru a se dedica toxicomanilor de la Centrul de Evaluare şi Tratament a Toxicodependenţelor pentru Tineri ”Sfântul Stelian”, părintele Tudor Gheorghe a realizat în fiecare zi că „Dumnezeu te duce acolo unde este nevoie de tine”. Preotul susţine că gravidele toxicomane care ajung la „Sfântul Stelian” reuşesc să nu mai consume în perioada sarcinii şi nasc bebeluşi sănătoşi. Părintele compară abstinenţa cu naşterea şi spune că „o mamă care naşte natural este ca şi cum şi-ar scoate pe viu trei dinţi, iar sevrajul unui toxicoman este echivalentul a trei naşteri”. Pe scurt, în momentul sevrajului se duce lupta dintre bine şi rău. Dacă este asistat, el poate să vindece. Dacă nu, poate duce la tragedii.

Uneori, când reuşesc să ajungă la sufletul unei mame care, cu bebeluşul în braţe, nu ştie încotro să se îndrepte, angajaţii de la centru devin sfătuitorii sau protectorii micuţilor: „Eu am câţiva copii botezaţi, vreo trei, foarte multe asistente medicale au botezat copiii pacientelor, devine o legătură sufletească, de rudenie spirituală”, îşi aminteşte Tudor Gheorghe. Mai mult decât atât, asistenţii sociali, medicii şi tot personalul încearcă să le ajute cât mai mult pe mamele toxicomane şi le consiliază pentru ca ele să beneficieze de ajutor social, să îşi găsească locuri de muncă şi să ducă o viaţă decentă.

Ignoranţa şi stigmatizarea le anulează social pe femeile consumatoare de droguri, pentru care, însă, toate acestea nu dor nici măcar cât un minut de sevraj. Cu poliţia şi autorităţile mereu pe urme, toxicomanele merg în fiecare zi cu buletinul în mână la unul dintre cele câteva centre de tratament. Avalanşa de stări, de „răuri”, amalgamul de dorinţă şi vinovăţie sunt prea greu de suportat de unul singur, iar „boala rea” a drogurilor este un stigmat care le va urmări, probabil, mult timp, într-o societate în care pentru asistenţă şi reintegrare socială consumatorii bat, de cele mai multe ori, la uşi închise. Între două pastile, mamele se gândesc tot la bebeluşii lor. Rolurile se schimbă pentru că, în aceste cazuri, micuţii îşi salvează părinţii, nu invers, cum ar fi normal. Mai departe, femeile se roagă să-şi vadă copiii „oameni mari”, fără urme de înţepături pe braţe.

 

Imagine : Cristian Tomoială

Montaj: Andrei Boruzescu

Citește și: