Anca SIMINA
39130 vizualizări 7 sep 2014

Aeronava prezidenţială urcă la 10.000 de metri şi rămâne, o vreme, acolo. Aşa încep, de multe ori, unele dintre momentele adevărului. În carapacea avionului oficial, în sutele de vizite externe, pasagerul numărul unu se dezbracă de haina costumului negru şi de chipurile lui de la televizor. Indiferent de numele lui, preşedintele s-a arătat întotdeauna la coada avionului, acolo unde stau, umăr la umăr, SPP-iştii şi ziariştii, scuturat de formulări oficiale, de cuvinte cuminţi, de lucrurile care sunt spuse pentru că trebuie spuse. Acolo s-au dat şi se mai dau, rareori, cele mai bune ştiri „pe surse”, acolo se traduc războaiele politice minore de acasă şi întâlnirile externe avute, uneori, o dată în viaţă. Acolo, Crin Antonescu a ajuns, în 2006, „o bufniţă vopsită” şi Călin Popescu Tăriceanu, atunci premier, „fotomodel plin de talente”. Acolo, printre turbulenţe, preşedintele Băsescu vorbeşte liber.

Spaţiul avionului oficial şi cam toate poveştile lui sunt, dintotdeauna, un tabu. Aşa l-am prins când am urcat prima oară în avionul „Carpaţi”. Mândria microflotei Romavia - defunctă azi- se zgâlţâia din toate măruntaiele, ore în şir, până la destinaţie, dar pilotul Adrian Iovan o aşeza, atunci când se nimerea la manşă, ca pe o potaie blândă la sol, oriunde trebuia să ajungă Traian Băsescu.

2007, spre Cairo. Preşedintele deschide uşa care separă vechile încăperi ale lui Ceauşescu de coada avionului şi intră vesel. „Ce faceţi, copii? Cu ce vă ocupaţi?" De doi ani la Cotroceni, Traian Băsescu încă iubeşte ziariştii. A scos din avion, pe rând, vechii dinozauri ai erei iliesciene care plecau în vizită oficială în Coreea şi umpleau, la întoarcere, cala cu televizoare Samsung şi covoare orientale. A rămas cu nişte copii încă îndrăgostiţi de scris pe care avea să-i schimbe în timp în pitici de grădină - aproape muţi, aproape nevăzuţi. „Mergem în Egipt. Ştiţi că vizita trebuia să fie de trei zile, dar am decis că stăm numai două. Că eu am mai fost! Ha, ha, ha. Am văzut şi piramidele..." Traian Băsescu râde zgomotos. E încă la început de mandat. În spatele lui, Adriana Săftoiu, purtător de cuvânt, şi Mihai Răzvan Ungureanu, ministru liberal de Externe, dau din mâni cu înţelesuri şi şoptesc nediplomatic: „Las' că mergem peste tot şi stăm cât trebuie!” În jurul lui Băsescu roiesc, încă, miniştri şi consilieri de tot soiul.

2005, spre Seul. Drumul e lung şi începe noaptea. Aşa a decis preşedintele, să nu mai stea prin hoteluri şi să ajungă în Coreea, direct la răsăritul soarelui, când şefa Cancelariei sale, calculând atentă diferenţele de fus orar, a venit cu ideea. „Eu mă gândisem la două variante de program, una cu toate întâlnirile legate şi cu dormit în avion, şi a doua cu pauze şi cu o noapte în plus la hotel. Dar când am intrat în birou şi i-am spus-o pe prima nu m-a mai lăsat să ajung la a doua. A spus: «Gata, Elena, aşa facem»”. Elena Udrea s-a îmbrăcat comod. Zborul de 7 ore cere colanţi negri şi o minimă încercare de apropiere de şacalii cu pix. Cu preşedintele obligat la odihnă, consiliera sa îl strecoară în spate pe George Copos. Vicepremier „imoral” şi proprietar de patiserii. Copos vorbeşte doct despre economie, despre interesele strategice şi iese. În urmă, Elena Udrea se întoarce cu un platou de cozonac: „E de la George. I-am şi zis: «Să iei şi tu nişte cozonac, dar să fie din ăla bun, cu nucă»". Băsescu nu mai vine; a aţipit.

2006, spre New Delhi. România are, încă, o aeronavă prezidenţială. Dinspre botul avionului, unde Nicolae Ceauşescu a lăsat o încăpere cu aer de dormitor şi o cabină de duş, preşedintele traversează culoarul îngust, trece printre două fotolii de piele care, cu o lampă alături şi o masă de lucru ţin loc de birou, taie salonul improvizat al miniştrilor, în fapt câteva scaune mai late cu spaţii de întins picioarele pe care stau acum MRU şi Codruţ Sereş, şi ajunge în coadă. „Ce faceţi, copii, cu ce vă ocupaţi? În India mergeţi? N-am mai fost de 30 de ani de când am acostat la Mumbai. O jale era. Acum sunt putere financiară". În tricou polo şi cu chef de poveşti, acest Traian Băsescu trece lejer de la nefăcutele Guvernului Tăriceanu la maşinile şi utilajele pe care am vrea să le vindem indienilor, la amintiri despre Criza ostaticilor şi despre Omar. Cu o privire care îngheaţă vorbele pe buze şi sângele în capilarele de om, Adriana Săftoiu opreşte câteva, dar nu pe toate. În coada avionului, miniştrii, oameni ca toţi alţii, se strâng la fumat, fără bariere închipuite între ei şi restul lumii. De când cu Băsescu la Cotroceni, dependenţa lui de Benson&Hedges a trimis la sertar regulile Romavia că în zborurile internaţionale fumatul este interzis.

2007, spre Madrid. E mai. Avionul în care urcă Traian Băsescu nu mai e avion prezidenţial. La drept vorbind, nici Băsescu nu mai e preşedinte, ci preşedinte suspendat. Lumea începe să se împartă, iată, în alb şi negru, în moguli şi restul. Antena 3 rămâne, deci, la sol. Scos din costum pentru tricoul Paul & Shark, Traian Băsescu urcă într-un avion oarecare, plătit de PD, să-şi caute reinstalarea cu un miting, o horă de români plecaţi în Spania. Consilierii s-au mai răsfirat, iar omul suspendat, transfigurat îşi pierde jovialitatea şi apoi răbdarea. „V-am dus să vedeţi toată lumea şi uite acuma voi ce scrieţi!” Scrâşneşte des şi nu se mai ascunde. Londra, Paris, Washinghton, Berlin, Bruxelles, Chişinău, Doha, Kuweit, Tokio, Ankara, Baku ori Vatican, covorul roşu - toate astea pot să nu se mai întoarcă.

2007, din nou spre Madrid. Adrian Cioroianu urcă la bord. Se aflundă în hârtii, dar este repede deconspirat. „Ăsta nu citeşte nimic. Halal ministru de Externe!". Preşedintele e din nou vesel. Ia în avion doar reporteri de-ai „mogulilor buni” şi seamănă tacticos ura între trepăduşii activaţi spontan la sintagma „breaking news”. Deasupra Alpilor încep turbulenţele. Temător, din spatele preşedintelui vorbăreţ, Valeriu Turcan, al doilea purtător de vorbe, se panichează brusc: „Domnule preşedinte, nu credeţi că ar fi o idee bună să ne întoarcem şi să ne legăm centura?” Traian Băsescu râde reţinut: „Du-te tu, Valeriu, eu am trecut furtuni pe mare, nu mă emoţionează nişte turbulenţe”. Zborul în lume e, la 10.000 de metri mai sus, cea mai apropiată iluzie de traversarea mării pe un vas. Pe geamlâcurile ovale se zăresc două aeronave militare. Trimise protocolar de Juan Carols, Regele Spaniei, avioanele de luptă îl măgulesc: „Le-aţi văzut, nu?”

2013, spre Santiago de Chile şi Lima. Preşedintele reinventat înoată zilnic. Ca şi acel Băsescu din primul mandat, nu joacă tenis, detestă mogulii, ziariştii, acum şi „intelectualii”, dar îl iubeşte pe Pablo Neruda. Tot într-un avion, tot după un zbor lung pe deasupra Ecuatorului, ne-a spus-o: „Îmi pare rău că nu ajungem şi la Valparaiso, la casa lui Neruda. Dacă nici el n-a iubit femeile, nu ştiu cine a mai făcut-o”, râde tihnit, un râs la zeci, sute de mile marine distanţă de hăhăitul sacadat şi zdravăn al primilor ani din primul mandat. A trecut în al doilea, iar în ţara lui oamenii suferă, tot mai acut, de lipsă de speranţă.

2013, spre Vilnius. De două ori suspendat şi reinstalat, cu mogulii exilaţi, judecaţi sau încarceraţi, preşedintele e bunic. În restul timpului, trage să rămână, cumva, în istorie. După 9 ani de mandat, exasperat de scandalurile altora şi revigorat, rareori, de ale sale, Traian Băsescu merge să semneze Acordul de Asociere la UE al Republicii Moldova. Vine să se asigure că foştii „copii”, între care a întors Antena, au înţeles ceva din asta. „De subiecte interne nu vorbim decât acasă”, se scuză când numele lui Ponta apare ca o nadă. În umbra sa, ultimul purtător de cuvânt, Bogdan Oprea, poartă tăceri.

2014, de la Cardiff spre Bucureşti. România nu mai are aeronavă oficială. Nu mai are nici măcar o Romavie, aşa săracă precum aceea care livra, la drumuri nesfârşite, lung-metraje piratate şi subtitrate de Veveriţa_bc. Din avionul „Iaşi”, închiriat pentru două zile, o noapte, un preşedinte şi doi miniştri, de sub perdeaua dintre clase, preşedintele face instinctiv câţiva paşi spre coadă. Fără sacou, cu mâinile înfipte lejer în buzunare, se uită lung, se opreşte scurt şi pleacă. La clasa I, s-au dus miniştrii liberali şi democraţi, s-au instalat alţii cu care împarte avionul fără ca, în mod real, să îşi vorbească. După 10 ani, unul singur e omul care a rămas, fără să se facă simţit, de la început şi până la final în cadru: generalul Pahonţu. Şi, nevăzută, fosta consilieră de la Cotroceni, Elena Udrea.

E noapte şi la Bucureşti. Preşedintele Băsescu pune piciorul la sol, apoi în Mercedesul negru şi pleacă spre casă. Omul acesta care tăia valuri de apă, apoi de oameni, luându-le ca pe nişte reîncarnări succesive din care ieşea întotdeauna întărit e, după 10 ani, foarte aproape să sfârşească drept preşedintele unei mâini de cetăţeni apropiaţi sieşi, dacă nu chiar al unuia singur.

După 10 ani, puţini par dispuşi să mai numere victorii şi să-i caute vreun loc în istorie, cum îşi închipuia pesemne, în ziua intrării la Cotroceni preşedintele vesel, greu de proiectat în imaginea celui care azi se bucură la gândul noii suspendări - a treia: "Intru în campanie şi nu o să le fie bine! În campanie am capacitate uriaşă de revitalizare".

Din puţine războaie nu se poate ieşi. În mod ironic, unul din făcătorul celor mici îşi termină mandatul în faţa unuia pe cât de mare, pe atât de real. Şi nimeni nu mai găseşte puterea să râdă.

Preşedintele Băsescu în avion, la întoarcerea de la Bruxelles. Foto: Facebook

„Apartamentul cu aripi”, fosta aeronavă prezidenţială „Carpaţi” vândută în 2012. Foto: Valeriu Tanasoff/ Gândul


„Salonul miniştrilor”, în fosta aeronavă prezidenţială „Carpaţi” vândută în 2012. Foto: Valeriu Tanasoff/ Gândul


Sistemul de telecomunicaţii speciale în avionul prezidenţial. Foto: Valeriu Tanasoff/ Gândul

Preşedintele Băsescu, în 2005, la „biroul” din avionul VIP

Două avioane de luptă au escortat intrarea aeronavei prezidenţiale în spaţiul aerian al Spaniei, în noiembrie 2007. Foto: Anca Simina

Între Santiago de Chile şi Lima, preşedintele vorbeşte cu jurnaliştii. Foto: Anca Simina


Avionul „Carpaţi” al Romaviaa, înainte de urcarea preşedintelui, la salonul Oficial. Foto: Mediafax Foto
 

 

 

Citește și: