31 vizualizări 5 feb 2007
Li se prabuseste lumea cand ceasul are o eroare de sapte secunde. Au obsesia timpului. Nu pot avea o viata normala daca ceasul de mana nu merge la secunda. Ii depasesc cu mult pe creatorii de ceasuri, care spun ca o eroare de pana-n zece secunde pe zi ar fi totusi acceptabila. Daca cumpara un ceas cu eroare intre zero si cinci secunde pe zi, stramba din nas: "Hmm... sa zicem ca e acceptabil". Nu, nu sunt nemti. Sunt romani pursange, unii dintre cei mai pricopsiti. Si nu suporta ca tot ce le atinge pielea sa nu fie perfect. Orologeria lui Mihai Ceciu din Bucuresti este locul unde o parte din bogatii Romaniei isi repara ceasurile. Nu e voie sa le spunem si numele, dar imaginati-va diplomati de varf, afaceristi si colectionari. "Am primit odata un Patek Philippe de 120.000 de euro si un Audemars Piguet de 140.000 de euro. Mi-a fost frica, am calculat absolut fiecare zecime de milimetru facuta din varful pensetei. Piesele erau extrem de fragile si o greseala cat de mica ma putea lasa falit. Daca esti chirurg si pacientul iti moare pe masa, spui ca atatea zile a avut. Daca esti ceasornicar si gresesti, platesti", spune tanarul Ceciu. Rolex-urile din aur batute cu briliante nu-i mai impresioneaza cu nimic pe mesterii sai, aproape zilnic primesc din astea. Dar Rolex-ul cu 306 diamante pe bratara si inca 58 pe cadran nu-l pot uita. Printre cele mai ieftine ornice pe care le repara sunt cele cu cristale Swarovski. Firmele de top nu se incurca cu cristale din astea, sa ia ochii oamenilor, ci pun rubine, safire si briliante. Exista ceasuri care pot fi reparate mai usor, adica fara emotii, daca mesterii ceasornicari nu le cunosc valoarea. O astfel de piesa ar fi un Audemars Piguet de 1.239.552 de lei noi, una dintre cele mai scumpe care pot fi cumparate de la noi. Are bratara din piele de aligator cusuta de mana, decoratii manuale, cronograf, carcasa de platina cu geam din cristal de safir. "E cumplit de complex, o adevarata uzina", spune Mihai. Spre linistea lui, nu i-a sosit niciodata vreun client cu asa ceva. A invatat in "scolile" de varf ale ceasornicariei mondiale: Omega, Longines, este singurul roman care a studiat la Wostep - Neuchatel din Elvetia. A primit 64 de oferte de munca de la elvetieni, dar le-a refuzat pe toate. Acum creeaza si ceasuri unicat, pe comanda. Patru ceasornicari cu halate albe robotesc in laboratorul lui Mihai. E izolat complet, sa nu-i deranjeze nimeni de la treaba. Oamenii stau cu nasu-n microscoape, nu vorbesc intre ei, nu s-aude nici musca. Concentrati, de parca si-ar da doctoratul. N-au trecut prin scolile lui Mihai, dar manuiesc suruburile cu miscari fluide, de violonisti. "Asta inseamna talent", zice seful. A facut totul pentru ca baietii lui sa munceasca relaxati - le-a adus scule de 100.000 de euro, le-a pus mese mobile, scaune ergonomice si suporti pentru coate, aparate cu ultrasunete, un aparat care citeste ce "boala" are ceasul. Este una dintre ultimele creatii elvetiene si in tara o singura firma mai are un exemplar, dar nu l-a folosit niciodata, il tine numai de expozitie. De la distanta, pe ceasornicarul Costel Raduta il iei drept stomatolog. Sta cufundat intre clestisori, pensete, un soi de freze, aspiratoare micute de praf, lumini ca-n saloanele medicale, lupe, microscoape si carcase de aur. Sculele sunt bec, poti sa-ti aranjezi mustata-n ele. Lucreaza cu degetare, altfel amprentele ar ramane pe suruburi si ar lasa si toxine, iar astea ar oxida in timp. Doamne fereste sa ramana vreun fir de praf pe piese sau vreo scama textila. Pe masa lui Costel sunt si piese pe care e imposibil sa le vezi din prima. Crezi ca nu e nimic in fata ta si cand colo, iti pune lupa in ochi si vezi ca ai in fata un ax ceva mai subtire decat firul de par. Cele mai mici piese care se vad sunt rubinele pentru balans. Masoara mai putin de un milimetru. Cand zboara vreuna pe podea, o cauta-n genunchi, cu lupa. E regula: daca in cinci, zece minute nu o gaseste, renunta. La cat de multi clienti au, nu pot sa piarda aiurea nici un minut. O minune de ceas: IWC Schaffausen, 20.000 de euro, in carcasa de aur si curea neagra de piele, cu mai multe functii. Sus arata fazele lunii, jos - data si luna, in stanga - zilele saptamanii, plus anul, ora. La nevoie, e si cronometru. Pare mic, dar trebuie sa aiba inauntru cateva sute de piese, il masoara Costel dintr-o privire. Din camera de slefuire, ceasurile ies cu "haine". Se pune bratara sub un slefuitor, se trece prin perie de bumbac sau de matase si iese mai stralucitoare decat era in vitrina. Iese orice zgarietura, orice pata. Aici ajung si ceasurile care merg perfect. Sunt clienti care vor doar sa le faca sa arate ca noi. Operatia poate sa coste si 15 lei, dar si 300 de lei daca ai, de pilda, un ceas din aur cu otel in doua culori. Gheorghe Gajgan restaureaza pendule. "Cel mai frumos e ceasul acesta, cu pendula Westminster, care bate din sfert in sfert de ora. De fapt, nu bate, ci canta. Si fiecare cantec e diferit pentru ca sa-ti dai seama cat e ora si noaptea. Sunt 8 ciocanele infasurate in varf cu piele de porc, care lovesc o bara metalica. Vad ceasul acesta pus intr-o sufragerie sau intr-un dormitor cu vedere spre padure. Are aproape o suta de ani", spune. De cate ori bate pendula, colegului Costel i se face pielea de gaina.

Citește și: