Gandul.info
Marian SULTĂNOIU
20131 vizualizări 7 mai 2011

Când vii la Deveselu, din Caracal, ai senzaţia că eşti un avioncu reacţie: nu ştii când intri în sat, nu ştii când ieşi. Vorbaprimarului: "E necesar să devenim oraş, să avem alteperspective".

La stânga şoselei, rapiţă, cât vezi cu ochii. La dreapta, satul.În stânga, ascunsă în rapiţă, calea ferată pe care circulă trenullui Cristian Nemescu, în California Dreamin'. Un film despre primaîncercare a americanilor de a prelua obiectivul.

Spre a pătrunde în sat, implicit în esenţa faptelor, e necesarca pe la jumătatea distanţei dintre plăcuţa de intrare înlocalitate şi cea de ieşire, să acţionezi flapsurile şi s-o virezibrusc la dreapta, în ac de păr, pe după un poliţist de tablă,înfipt în coasta drumului.


Poliţistul forjat "dintr-o placă de 0,4" arată că acolo e"Poliţia". Maşina poliţiei, în demaraj de pe "principală",vigilentă şi omniprezentă, arată că acolo e NATO.

Viceprimarul şi CIA

În faţa primăriei, şoc. Parchez în spatele unui Ford Focusbleumarin pe tăbliţa căruia scrie OT...CIA. Deja?! Un bărbat cuochelari fumurii, în trăsăturile căruia disting totuşi figuraprimarului, tocmai urcă scările, adunând în treacăt câteva hârtii.Intru şi îl prind în capul treptelor care duc la etaj. Mă invită"în sala de şedinţe". "Aşadar, au venit americanii..." zic.

"Dar ştiţi de când îi aştept?!" răspunde însufleţit primarulGheorghe Beciu. "În 2002, am plecat la Bucureşti, îndemnat de treipiloţi de aici, ca să susţinem înfiinţarea unei baze militare, pestructură NATO. Ideea i-a aparţinut comandantului Nicolae Jianu,fost şef de Stat Major la piloţi, la noi la Deveselu, cel care amurit la Tuzla, anul trecut. Am insistat, deşi atunci încă nu eramîn NATO. Ăştia de la Bucureşti au insistat şi ei, să nu venim, săne vedem de treabă. Interese mari, domnule. Până la urmă am intratla Talpeş. Iliescu, nu ştiu dacă era la Palat. Am avut o discuţiechiar în sala CSAT. I-am explicat de ce nu e bine să fie dizolvataeroportul de la Deveselu.

Generalul ne-a ascultat şi pe urmă ne-a lăsat să plecăm.Consecinţa: aeroportul s-a dizolvat. Şi uite că, după atâţia ani,vin americanii tocmai la Deveselu. Ei ştiu despre ce e vorba, iarlucrurile s-au negociat profesionist, între ofiţeri, nu întrepoliticieni". Primarul Beciu e mulţumit şi convins că, odată cuvenirea americanilor, multe lucruri bune se vor întâmpla în comună."Şi din punct de vedere economic şi social, eu spun că va fi foartebine. Şi nu numai la nivel de sat, comună sau oraşul Caracal. Darşi în întreaga zonă", spune primarul.

Problema spinoasă a MIG-ului

Îl întreb, în final, cum a rezolvat problema avionului care urmasă devină monumentul-simbol al aşezării.

"Dar ce, credeţi că e simplu de rezolvat? În 2006 am cerut laminister un avion demilitarizat. Au trecut câţiva ani. L-audezechipat. Pe urmă mi-au cerut hotărâre de Consiliu, că unde-lamplasăm, cum îl asigurăm, cum îl păzim. Pe urmă am semnat hârtii,să-l luăm de la minister. Avionul e chiar aici, în curteaaeroportului. Trebuie doar să-l ridicăm. Dar uite că acum au apărutalte probleme, de altă natură. Trebuie să ne sfătuim, inclusiv cuStatul Major General" "Pe ce temă", întreb curios. "Păi, cum îlpunem? Cu tenta de zbor către cine? Pe cine atacă, nu?!" spuneprimarul cât se poate de serios. "Par amănunte, lucru ne-nsemnat,dar nu e chiar aşa... Ca să nu fac prostii, mă sfătuiesc şi eu cuoameni care se pricep, nu?". "Bine, dar oricum l-aţi pune, el totMIG rămâne. La Deveselu, obiectiv NATO de maximă importanţă, e bineca simbolul localităţii să fie un MIG?". Primarul mă priveştecontrariat: "Nu ştiu ce să zic".
La plecare, îl întreb totuşi de povestea maşinii cu "număr de CIA"."E a viceprimarului. Îl cheamă Copilescu Ioan Alexandru. E mulţumitsă-l creadă lumea de la CIA..." spune râzând.

"Scutul e bun, da' nu ţine de foame"

În faţa unui magazin sătesc, cu vânzare la "ghişeu",reprezentanţii câtorva generaţii stau de vorbă, ascunşi de ploaiamocănească sub o copertină. "Mulţumiţi?!" zic, conştient cădeveselenii, contrar toponimiei ilariante, sunt perfect sastisiţide interesul pogorât peste capetele lor, odată cu anunţulpreşedintelui, că NATO amplasează elemente de scut în satullor.

"De ce să fim mulţumiţi?" răspunde un bărbat sprijinit în coatepe buza ghişeului. "De scut" spun. "Păi ce, ne dă să mâncăm?! Totaia. Da' poa' să fie bine pentru copii, pentru nepoţi. Aia da, eposibil", mai spune omul. "Bine, n-are cum să fie. Ce să aducă buntoate astea, armele-astea?" se întreabă, mai mult pentru sine, obătrână trecută binişor de 80. Şi pe urmă, peste umăr, către ghişeu"Pâine ai? Dă-mi o pâine!" şi completează zâmbind "...dacă vinamericanii măcar să mă prindă pregătită".

Perspective economice

Râd apreciind umorul fără vârstă al femeii şi plec spreprimărie. Pe drum, un bărbat din figura căruia se mai văd doarcrestăturile adânci ale vremii, scăpate pe sub umbra glugii verzişi roase, mână cam la 20-25 de oi şi trage după el, spânzurată defunie, o vacă. "Mai poţi, moşule?". "Pot, taică, da n-am ce" râdeomul. "Te-ntreb, cu animalele...".

"Mai pot. Asta fac de-o viaţă, da acu-i greu tare. E sărăcie şibătrâneţe". "Vin americanii" încerc să-i dau curaj. "Da, da' eibeau lapte praf... Da' dac-or bea şi d'ăsta, io le dau". "Când eraaeroportul vechi, le duceai lapte, brânză, la piloţi, la armată?!""Le-aş fi dus, da' ce, eu eram Becali?!. Ho, bîîrrr" trage omul defunia vacii. Îl rog să stea la poză şi îşi aşază, cochet, funia peumăr. Din spate, un alt bărbat în trening şi mai tânăr, căptuşit cuvreo cinci pâini, în braţe şi în sân, strânse cu fermoarul, nerasdinainte de Paşti, strigă speriind oile: "Hai, moşule, că te vezila televizor!". Îl întreb şi pe el cum vede viitorul, gard în gardcu americanii. "N-are ce să mai facă americanii la ţara asta. DoarCeauşescu, dacă vine, din mormânt...".

Ultimii piloţi de la Deveselu

Pe stânga, la ieşirea din Deveselu, înapoi spre Caracal, stăascuns sub copaci "cartierul piloţilor". Doar 15 dintre cei aproape200 de militari, în marea lor majoritate pensionaţi în 2003, cânds-a închis aeroportul vechi, mai locuiesc aici. "Mulţi au plecat.Peste o sută. Ofiţeri, maiştri. S-au mutat în altă parte. S-auîntors acasă. În locul lor au venit civili. Doar noi am rezistat;ne-am obişnuit aici. E linişte. Ne împăcăm cu noi", spune OctavianMarghescu, fost pilot militar, pensionat la 40 de ani.

În 2003, odată cu intrarea României în NATO, zeci de mii deofiţeri din MApN au fost nevoiţi să se pensioneze. Odată cu ei,sute de piloţi de la Deveselu. "Când am intrat în NATO, noi atrebuit să plecăm, iar aeroportul să fie închis. Acum, vine NATOaici, să deschidă aeroportul. Păcat că s-au pierdut atâţia ani şiatâta experienţă" adaugă George Niţescu, şi el fost pilot militar,pensionat la 42 de ani. Doamna Luminiţa Niţescu, soţia lui George,este administratora cartierului şi spune că se simte legată delocul în care şi-a născut şi crescut copiii. "Avem copii mari, cuviaţa lor, la casa lor. Dar eu n-aş putea să plec, acum, în altăparte. Aşa că muncim aici şi... îi aşteptăm pe americani, ca săredeschidă aeroportul".

Departe, în câmp, peste galbenul rapiţei, fâlfâie steagulAmericii înfipt în stâlpul porţii bazei militare. În sfârşit, laDeveselu vor zbura, din nou, avioanele.

Citește și: