89 vizualizări 26 ian 2009

În băncile din Bucureşti îţi ţiuie urechile a pustiu. Bulu­ceala clienţilor e o amintire îndepărtată. Ieri, pe angajaţi îi rupea plictiseala.Prima bancă.Ciudat de pustiu. În tot sediul, o singură consilieră: Sorina. „Restul colegilor sunt plecaţi pe teren”, zice ea. Casc ochii. „Da, pe teren, că sunt mulţi clienţi care nu-şi mai permit să plătească creditele şi trebuie să le ia banca locuinţa. Dar nasol, că nici banca nu se mai scoate că, dacă vinde locuinţele, acum ia pe ele mai puţin decât până în criză”, explică fata. Dar eu oricum n-o să fiu în situaţia asta, că vreau un credit mai mic, de nevoi personale. Sorina mă priveşte cu tristeţe, ar vrea să-mi spună ceva, dar ezită - parcă i-ar părea rău să mă piardă de client.

„Regret, dar din luna decembrie nu mai dăm credite de nevoi personale, numai ipotecare”. Atunci să facem o simulare pentru un credit ipotecar, propun. Fata se înviorează. Ar vrea sincer să mă ajute, mai ales că nici nu-şi  mai aminteşte când a dat ultimul credit. Vorbeşte mult, să-şi scoată pârleala pentru lungile ore de plictiseală. Pentru creditul ipotecar, îmi pune o grămadă de întrebări, cele mai multe legate de firma unde lucrez. Asta, ca nu cumva jobul meu să fie pe făraş, iar banca să ia ţeapă, îmi explică. Se scuză pentru neîncredere, nu vrea să mă facă să mă simt ca la Poliţie, dar e obligată să sufle şi-n iaurt acum.

Aşadar, la o leafă ipotetică de 5.500 de lei, cumulată cu a soţului, banca n-ar putea să-mi dea mai mult de 60.000 de euro. Infim, faţă de cât mi-ar fi dat în octombrie-noiembrie: peste 100.000 de euro. Cu banii pe care i-aş lua acum de la bancă mi-aş permite numai o garsonieră. Plus că, 30 de ani bătuţi pe muchie, aş plăti o dobândă enormă: peste 10%. Şi asta nu e tot, mai am de trecut un hop: avansul la ipotecar s-a dublat, acum e de 30%. Bani pe care ar fi bine să-i am cash. Dar dacă nu-i am şi mă împrumut la altă bancă, să-mi plătesc avansul? Când aude că n-am o leţcaie, chipul fetei se schimbă din nou. Iar riscă să piardă un client. „Se poate şi să vă împrumutaţi în altă parte, dar în cazul ăsta se schimbă tot. Adică, luaţi bani mai puţini de la noi, iar gradul de îndatorare va scădea”, spune.

Ca să nu mă piardă, totuşi, banca e gata să dea de la ea: îmi scoate şi comisionul de gestiune, şi pe ăla de rambursare anticipată. Numai să am eu avansul, că banca mi-ar da creditul repede de tot, în numai 3-4 zile. Din nou mă şochează. Îi spun că bănuiam că va dura mai mult, câteva săptămâni. Sorina râde ca la o glumă bună. „O, nu, demult nu mai durează atât, că n-avem clienţi. Pentru cine să mai facem dosare? Taman a venit un domn cu salariu de 1.500 de lei şi cu rată de 1.100 de lei. Ne cerea o eşalonare fiindcă soţia şi-a pierdut locul de muncă”.   

Vrei apartament? Pregăteşte 50% avans

A doua bancă mă lasă fără aer. Pentru un credit ipotecar, îmi cere un avans de 50%! De la ghişeu, Marina răsuceşte cuţitul în rană, spunându-mi că în toamnă avansul de abia dacă ajungea la 20%. Iar pe vremea aia, gradul de îndatorare era de 70%, boierie curată. Nu de 40-55%, ca acum. Chiar dacă e criză, banca încearcă să fie, totuşi, drăguţă cu mine, de aia mi-a şi scos taxa de analiză a dosarului.

La aceleaşi venituri ca şi la prima bancă, de aici pot să iau puţin peste 44.000 de euro, cu dobândă de 8, 33%. „Şi în cât timp pot să iau banii?”, întreb. În vreo 3 săptămâni, zice Marina. „Nu, e prea mult, n-am timp să aştept atât că încep să se scumpească iar apartamentele”. Dau să plec, când aud vocea fetei, uşor pierită: „Păi... staţi aşa, că asta e cea mai neagră variantă. Sigur că se poate şi mai repede. Şi apoi, mai sunt şi noile norme ale BNR. Aşteptăm cu sufletul la gură să le putem aplica, fiindcă ar fi în interesul clientului. Noi sperăm să crească gradul de îndatorare şi să scadă avansul. Era vorba ca gradul de îndatorare să crească până la 70%, adică foarte bine. Ştiţi că acum, de pildă, creditele de nevoi personale sunt cam blocate la noi, că foarte puţini se mai încadrează. După norme, poate şi aici se mai schimbă câte ceva”. Marina e răbdătoare şi aşa de amabilă, încât îmi notează numărul de telefon. Vrea să mă sune după ce se mai relaxează creditarea, ca să mă anunţe personal ce schimbări s-au mai făcut.

Credit doar pentru clienţii vechi

Mirela de la o altă bancă mă măsoară de sus până jos şi mă întreabă ţintit, ca la doctor: „Sunteţi deja client al băncii noastre? Adică, aveţi deja credit, depozit sau card de salariu la noi?”. Nu. Atunci, e gata să mă trimită acasă. „Mai bine reveniţi dumneavoastră peste câteva luni, când se mai limpezesc apele. Celor care au împrumutat de la noi le-a crescut dobânda şi nu le convine deloc”.

Nu mai înţeleg nimic, mai ales că în momentul ăla sunt singurul client care vrea să-şi facă credit. Mai sunt vreo trei, patru oameni în bancă, dar ei vor să-şi facă doar depozit. Apoi aflu bomba: nu pot să fac credit ipotecar decât dacă sunt vechi client, sau dacă îmi cumulez veniturile cu bărbatul. Dar dacă îmi fac azi un depozit la bancă, se rezolvă? „Nicidecum. Chiar dacă-l faceţi pe loc, client veţi fi considerat de abia după trei luni de zile”.

De când e criză, se simte ca-n vacanţă. Ar putea să întârzie şi două ore la serviciu, că n-ar pierde nimic. „În acest moment stăm pe loc; ca toată lumea, aşteptăm şi noi să putem aplica normele de creditare mai relaxate, până atunci nu putem oricum să dăm nici un fel de credit, pe vechile norme şi nici măcar să emitem scoring-uri printate”, îmi explică ea. Şi în spiritul Marinei, îşi ia angajamentul că mă va suna imediat cum apar „veştile bune”. Asta poate să pice când nici nu te aştepţi – poate peste o săptămână, poate peste două...

Fata de la a patra bancă n-are nici un chef să fie drăguţă.

M-a citit din prima că sunt unul dintre clienţii ăia care stau o oră, întreabă câte-n lună şi-n stele, apoi pleacă fără să ia nici un ban. De două luni de zile, mai toţi fac aşa, zice ea. Păcat, că banca are promoţii frumuşele pentru buni-platnici. Şi-mi bagă sub nas un pliant pe care scrie: „Vă prezentăm succesul stagiunii 2009, piesă în două acte: Ziua în care ţi-am achitat creditul. În rolurile principale, tu şi noi. Actul 1: tu îţi plăteşti la timp rata la creditul de nevoi personale. Actul 2: noi îţi oferim 20.000 lei prin tragere la sorţi, ca să-ţi achiţi creditul”.

 

Citește și: