Gandul.info
Alina BĂDĂLAN TURCITU
30751 vizualizări 7 mar 2011

"Toamna e invazie de măr, îl aruncă lumea. Uite (şi prinde unfruct în palmă): măr de ţi-e milă să-l bagi la tocat. Supermarketulnu-l primeşte că are câteva puncte negre... defecte de«fabricaţie»", ne spune agricultorul Gheorghe Vlad din comuna Vidrade Ilfov. Astăzi are de făcut 400 de litri de suc de mere, mâinemerge cu el la piaţă. Până seara îl dă pe tot. Şi-a instalat toatesculele în bucătărie, direct pe gresie, şi acum se plimbă printrelădiţele negre umplute cu mere, să vadă pe care o bagă prima întocător.


"Dorule, vii să-mi ţii un sac din ăla?", strigă spre unul dintreajutoare. Cei 400 de litri de suc se fac din peste o tonă de mere,soi olandez. Durează vreo zece ore până se face sucul tot. Merelele cumpără chiar din Vidra, cu 1,8 lei kilogramul; sucul îl vindecu 5 lei litrul. În piaţă, bucureştenii sătui de sucul îmbuteliatde hipermarket se bat pe sucul natural de Vidra. Unii cumpără câtecinci litri odată, să aibă până săptămâna viitoare, când familiaVlad revine la piaţă cu noua tranşă. Este aşa de dulce, încât toatălumea zice că pun zahăr în el. Dar nu; am fost de faţă când sucul aieşit, înspumat, din storcător. N-au pus în el nici pic deconservant, nici bob de zahăr, nimic.

Ce cheltuieli ai dacă vrei să produci suc demere

Gheorghe (Gigel, pentru prieteni) este inginer agronom şi trăieştenumai din agricultură. E roşu în obraji şi tot timpul se învârteprin curte ca titirezul. Nici la pauză nu se aşază; stă cu un paharde whisky în mână şi dă telefoane să aranjeze plecarea la piaţă dea doua zi. Pe instalaţie a dat 3.300 de euro, a comandat-o înGermania pe internet şi i-a venit prin colet. Aparatura cuprinde untocător, storcător, pasteurizator şi nişte bidoane de păstrat suculîn ele. O foloseşte din ianuarie şi, la ritmul în care i se vindesucul, îşi va amortiza investiţia până în toamnă. La cheltuialaasta se mai adaugă cea cu sticlele de plastic (una cumpărată dinfabrica de la Obor costă 50 de bani) şi cea cu etichetele - 250 delei costă 500 de etichete. Mai sunt de plătit vreo doi oameni cuziua, alte câteva zeci de lei pe zi, şi, desigur, merele. Lecumpără din sat cu 1,8 lei kilul pe cele mai "urâţele", cu o gaurăîn ele. La hipermarket, aceleaşi mere le găseşti şi la 5 - 6 leikilul, iarna. Multe "urâte", însă, sunt mere frumoase, mari şizemoase, fără niciun defect. Au stat într-un depozit cu temperaturăcontrolată.

35 de litri de suc din 80 de kilograme demăr

Să vedem, însă, cum se fabrică sucul. Instalaţia se întinde înmijlocul bucătăriei. Este numai plastic şi inox, poate mai multplastic, să nu oxideze sucul uşor. Gigel se aşază în dreptultocătorului, ia o lădiţă în braţe şi de sus toarnă merele în guratocătorului. Se aude un huruit puternic, semn bun, că fructele sunttocate instant. Le toacă două simple cuţitaşe şi un burghiu aşezateînăuntru, în burta tocătorului. De afară nu se vede nimic. Jos, subtocător, bunicul familiei stă cu găleţile, să pice în ele pulpamerelor.


Asta este cea mai importantă căci tot sucul în ea stă. Şi de aicise munceşte în lanţ: nevasta lui Gigel preia găleţile cu pulpă şile aruncă în storcător, un cilindru cu mult inox. Când cilindrul seîndeasă bine cu pulpa celor 80 de kilograme de măr, i se punecapacul şi... sucul pur şi simplu începe să curgă în alte găleţiaşezate dedesubt. De aici ies cam 35 de litri de suc.
Frumos e cum se stoarce sucul în miezul cilindrului: "În mijlocullui, chiar înăuntru, există o membrană din plastic aşa, ca unbalon. Când storcătorul este plin cu pulpă, membrana se umple cuapă, apasă pereţii cilindrului şi, prin presiune, tot ce este sucîn pulpă iese prin acest cilindru. Acesta este, de fapt, o sită",ne explică doamna Vlad.


Dar pentru ca sucul să iasă limpede - limpede, pe lângă cilindrumai există nişte filtre: doi saci maro din pânză solidă. Din cândîn când, trebuie spălaţi, să nu li se înfunde ochiurile. Când Gigelle bagă la clătit, la chiuvetă, din saci ies aburi. După stoarcere,imediat, ajutoarele toarnă sucul din găleţi direct în bidoane maricu robinet, de câte 60 de litri unul. O parte din suc merge crud lapiaţă, restul se pasteurizează. Asta se întâmplă afară, într-o cuvădin inox. Gigel păzeşte cuva cu spumiera în mână. "Păi da, că lapasteurizare se face spumă ca la bere şi trebuie îndepărtatăpermanent", ne explică. "Temperatura maximă la pasteurizare este de90 de grade. Pasteurizatorul are un capac. Peste el se pune opeliculă de lichid special şi astfel sucul nu mai ia contact cuaerul. Se lucrează exact ca laptele la tanc", mai zice.Pasteurizat, sucul rezistă în frigider şi şase luni.

"Îi rog pe ăştia din sat să dea la vacă pulpa de măr şi lee frică"

Pulpa rămasă de la suc devine îngrăşământ natural - o aşază peterenul unde în fiecare an cultivă legume şi le vinde la piaţă. "Îirog pe ăştia din sat să o dea la vacă şi le e frică", zâmbeşte. Saupoate că ar merge chiar să o dea la cofetărie, să facă din eaplăcinte cu măr, mai zice. Acum, că a dat lovitura cu sucul demere, la toamnă are de gând să producă şi bulion natural, tot îninstalaţia asta. Căci merge şi la roşii, la struguri, pentru mustşi vin, la pere, vişine, zmeură şi cam tot ce-şi pune omul îngrădină.

Citește și: