Ramona LOZNIANU
10862 vizualizări 14 feb 2015

Nimic din felul în care arată taxiul lui Cristian Roman nu îl diferenţiază în trafic. Conduce un Logan de culoare galbenă, de la Meridian, ca alte sute de colegi. Surpriza vine abia după ce te urci în maşină. Te salută şi îţi oferă o bomboană spunându-ţi că acesta este obiceiul maşinii, iar apoi te întreabă care este adresa la care trebuie să ajungi. A oferit bomboane încă din prima zi în care a devenit taximetrist, în urmă cu trei ani. După ce criza i-a falimentat afacerea cu crose de cricket pe care le făcea pentru Anglia şi şi-a încercat fără succes norocul ca angajat pe la diverse firme, a hotărât să se facă taximetrist, chiar dacă nimeni nu credea că va rezista mai mult de 3 luni. “E un loc unde cât munceşti, dacă munceşti, munceşti pentru tine. Un loc unde nu eşti legat de un anume program şi unde şefii sunt la distanţă. În plus, nu poţi niciodată să-ţi iei de lucru acasă”, spune amuzat Cristian Roman.

Sursă foto: Facebook

“Băi, maşina cu bomboane, băi ...”

Obiceiul de a da bomboane este însă mai vechi. Obişnuia să facă asta cu copiii trimişi la cerşit în marile intersecţii din Bucureşti, pentru că ştia că banii nu ajung la ei. “Maşina mea devenise atât de cunoscută, încât atunci când mă apropiam de semaforul de la Unirii, se auzea <Băi, maşina cu bomboane, băi ...> Şi astfel, maşina cu bomboane a devenit taxiul cu bomboane”. Şi astăzi, cerşetorii din intersecţii, indiferent că sunt copii sau bătrâni, au parte de acelaşi “tratament”.
Bomboanele mai au însă un rol. “Aici e şi o şmecherie de fapt. Cu bomboana te citesc. Îţi ofer o bomboană şi mă uit la tine cum reacţionezi. Zâmbeşti, nu zâmbeşti. Sunt reacţii diverse. Cele mai multe sunt pozitive. Dar întâlneşti şi reacţii de genul <Nu, mulţumesc!> Şi atunci te retragi în carapacea ta şi îţi vezi de drum. Ştii foarte clar că partea cu socializarea a căzut”, mărturiseşte Cristian Roman.

Dar de cele mai multe ori socializarea “nu cade” pentru că nu te urci de fiecare dată într-un taxi în care ţi se oferă bomboane şi parcă eşti curios să ştii mai multe despre omul care face un asemenea gest. Ei bine, află că îi place să-şi binedispună clienţii. Pasionat de muzică încă din liceu, când a cântat într-o trupă la bas, îşi provoacă pasagerii să ghicească o melodie sau artistul care o interpretează. Numai muzică bună. Fiecare are dreptul la trei încercări. Cine ghiceşte, mai primeşte o bomboană. Dacă nu vrei să intri în acest joc, poţi să desenezi. Îţi oferă cu bucurie câteva post-it-uri şi carioci. Copiii sunt de obicei cei mai încântaţi de acest alt obicei al maşinii. 

Dacă nu te încumeţi nici să desenezi, încearcă să-ţi spună o poveste pe care crede că nu o ştii despre cântecul pe care îl asculţi sau despre locul prin dreptul căruia tocmai treci. Sau te lasă pe tine să-ţi spui povestea, pentru că în meseria asta trebuie să fii şi un bun ascultător. Face tot ce poate ca să-ţi treacă timpul mai repede şi mai plăcut.   

Cei mai sceptici pot spune că aceasta nu este decât o strategie de marketing pentru a avea mai mulţi clienţi sau a primi bacşişuri mai grase. Cristian Roman sus'ine că lucrurile nu stau întocmai aşa. Într-adevăr, sunt clienţi care îl solicită prin dispecerat, dar foarte rar poate onora aceste comenzi. “E greu. Se pierde timp. Eu s-ar putea să fiu în Militari, iar cel care mă solicită să fie în Colentina. Nu pot face drumuri în gol. Trăiesc din această meserie. Nu sunt un excentric. Eu chiar am nevoie de bani. Aştia care sunt”, spune Cristian Roman. Cât despre bacşişuri, “nu sunt spectaculoase”. “Consumatorul de taxi are un buget pentru transport: 10-11 lei, să zicem. În momentul în care vine la tine în maşină, poţi tu să ai taxiul cu lănţişoare de aur, el tot 11 lei îţi dă”. Recunoaşte însă că au existat şi situaţii în care oamenii nu au mai vrut să coboare din maşină şi astfel cursele au fost mai valoroase. A avut, de exemplu, un client pe care l-a plimbat 5 ore prin Bucureşti, până a adormit pe bancheta din spate, pentru că nu voia să ajungă acasă, sau o clientă cu care a ajuns până la Câmpina pentru că afară ploua şi a vrut să se plimbe cu maşina.

Aşadar, dacă nu pentru mai mulţi clienţi şi mai mulţi bani, pentru ce atâta bătaie de cap? “Tot ce se întâmplă aici în maşină, tot ce înseamnă confort, curăţenie, muzică este pentru a-mi desfăşura activitatea cât mai lejer. Pentru că eu stau aici 8-10 ore. Încerc din toate răsputerile să-l fac pe client să se simtă bine ca să-mi lase o parte din starea lui de bine aici. Orele pe care eu le lucrez, le lucrez într-o stare de bine”, spune Cristian Roman.

Bomboane pentru Like-uri. Like-uri pentru transformarea unui vis în realitate

Este totuşi ceva ce Cristian Roman cere în schimbul bomboanelor şi al poveştilor pe care ţi le spune: un Like pe Facebook. A trecut de 8.000 pâna acum. La ce îi folosesc? Să-şi împlinească un vis mai vechi pe care a reuşit să-l transforme în realitate mai devreme decât se aştepta.

“Bomboana în sine este modul meu de a împărţi câştigul cu cei care mă ajută să-l dobândesc. Mă simţeam dator că cineva m-a ales pe mine. Pe urmă am transformat bomboana dintr-un mod de mulţumire într-un fel de mită. Îmi mituiesc pasagerii cu bomboane pentru Like-uri”, spune Cristian Roman.

Astfel, pagina de Facebook a Taxiului cu Bomboane a devenit principalul mod prin care îşi promovează proiectul Biblioteca pentru copii. Cristian Roman strânge cărţi, dar şi jucării ori hăinuţe pentru copiii internaţi la spitalul Budimex. Merge acolo în fiecare sâmbătă şi cea mai mare bucurie o are când vede că pe rafturile pe care pune de obicei cărţile, nu mai e nimic. Iar până acum “au dispărut” aproape 2.000 de volume. Imediat după sărbătorile de iarnă, a avut însă o surpriză şi mai mare. Pe acelaşi raft a găsit alte cărţi decât cele pe care lăsase el. Doi elevi de liceu strânseseră din propria iniţiativă cărţi pentru copii şi le aduseseră acolo. Nu ştie nici azi cine sunt. Ştie însă că numărul celor pe care îi câştigă de partea cauzei sale creşte puţin câte puţin. 

Primeşte cărţi de la clienţi, de la oamenii care citesc despre acest proiect pe pagina de Facebook ori prin intermediul evenimentelor pe care le organizează în locul unde oricine poate lasa cărţi pentru copiii de la spitalul Budimex: o ceainărie de pe strada Dumbrava Roşie.   

“Nu o să fiu niciodată un taximetrist foarte bun”

Cristian Roman a intrat în al patrulea an de taximetrie. La început nu i-a fost deloc uşor. Prima luna nu a reuşit să ia nicio comandă prin staţie pentru că nu era suficient de rapid. Până îşi dădea seama unde trebuie să ajungă şi să estimeze timpul, cursa era deja luată. Nu a renunţat însă, iar acum poate spune că s-a obişnuit cu meseria asta, în care 90% este rutină. Mărturiseşte însă că nu o să fie niciodată un taximetrist foarte bun.

“Sunt colegi atât de buni încât nici nu mai stau să proceseze. Le-ai spus adresa şi au plecat mai repede decât GPS-ul. Zici că sunt indienii aia mici care fac radical mai repede decât calculatorul. Eu nu o să fiu niciodată un taximetrist foarte bun pentru că nu am timpul să devin un taximetrist foarte bun. Mă mulţumesc să fiu cel mai dulce”, spune Cristian Roman. 

Operator: Romică Croitoru

Montaj: Andrei Boruzescu

Producţie: Mihnea Lazăr

Citește și: