850 vizualizări 15 nov 2011

Clubul de box din Pechea în care şi-a început cariera Lucian Bute şi ai cărui boxeri au obţinut până acum 36 de titluri naţionale şi internaţionale este astăzi o ruină. Acolo se antrenează încă 20 de copii, care speră că într-o zi să ajungă campioni. De dragul lor Lucian Bute i-a donat primului său antrenor, Felix Păun, mănuşile cu care şi-a apărat titlul mondial în faţa francezului Jean-Paul Mendy în iulie, anul acesta.

Acesta le-a scos la licitaţie pentru a renova cu banii obţinuţi clubul de box. Devenite obiect de colecţie, mănuşile pe care boxer le-a oferit primului său antrenor, pot fi cumpărate de orice român cu dare de mână care vrea să sprijine viitorii campioni. Omul de afaceri Sorin Florea a fost cel care şi-a adjudecat, luni, pentru 10.001 euro, mănuşile cu care Lucian Bute l-a învins în luna iulie pe francezul Jean Paul Mendy.

"Mă bucur. Le mulţumesc oamenilor care au licitat. Sper să fie cât mai mulţi bani pentru a reface sala de la Pechea. Aceşti copii au nevoie să fie motivaţi. Până acum s-a strâns o sumă frumoasă", spunea, la sfârşitul săptămânii trecute, marele campion.

"Box Club Bute": o sobă fără horn, saltele găurite şi mănuşi uzate

Comuna Pechea, are 11.000 de locuitori şi se află la 40 de kilometri distanţă de Galaţi, pe drumul judeţean 251, care leagă reşedinţa de judeţ de oraşul Tecuci. Aici s-a născut campionul mondial la box Lucian Bute. Iniţial secţie a clubului "Dunărea Galaţi", asociaţia sportivă înfiinţată în 1993 păstrează şi astăzi sediul din incinta Căminului Cultural, o sală de sport de doar 40 de metri pătraţi. La 12 ani de la înfiinţare clubul s-a separat de Asociaţia din Galaţi, din lipsă de fonduri, când şi-a schimbat numele în "Box Club Bute" şi a devenit autonom. Înăuntru tronează o atmosferă cenuşie, prăfuită şi cu iz de mucegai.

Probabil singurul lucru care s-a schimbat în 20 de ani este numele. În rest două saltele rupte, câteva mingi medicinale găurite, câteva perechi de mănuşi uzate, tencuiala care cade de pe tavan şi parchetul dezmembrat. De duşuri nici nu încape discuţia, iar toaletă nu există, nici măcar o latrină în curte. Sistemul de încălzire este compus dintr-o sobă de teracotă pe lemne, de unde fumul iese în pod, pentru că nu are horn care să iasă prin acoperiş. Asta când au bani de lemne. Când nu au, aduc cu rândul de acasă câte un calorifer electric, iar în rest se încălzesc prin antrenamente. "Când au venit canadienii în vizită să facă reportaje aici s-au minunat de existenţa sobelor şi au început să o atingă ca pe un obiect de muzeu. La ei şi caloriferele sunt demodate, ziceau că ei au numai sisteme de încălzire climatronice", a declarat Felix Păun despre condiţiile precare.

Boxul de la Pechea a început cu saci şi mănuşi cusute la cojocărie

La inaugurare nu au avut bani nici măcar pentru saci de box, aşa că au fost nevoiţi să confecţioneze echipamente rudimentare, la un cojocar. "Am mers la o cojocărie cu o prelată din aia de combinat. În mijlocul sacului am băgat nisip ca să aibă greutate şi de jur împrejur am îndesat câlţi. Aşa erau primii saci de box cu care ne-am antrenat aici. Doi saci şi două perechi de mănuşi aveam la început. Abia apoi am strâns bani să cumpărăm unul şi încă unul şi tot aşa. Dar în timp ăştia se uzează." Despre un ring de box, nu poate fi vorba, pentru că ar ocupa toţi cei 40 de metri pătraţi pe care îi are sala, iar "aici trebuie să alergi, trebuie să faci încălzirea, îţi trebuie spaţiu".

"Nu contează că sunt mititel. Şi Bute a fost slăbănog"

Totuşi, aici se antrenează 20 de copii, disciplinat, în fiecare seară de la ora 18.00, sub îndrumarea lui Felix Păun, cel care i-a pus pentru prima oară pe mâini mănuşile de box lui Lucian Bute. Domnul antrenor, "Maestru'", cum îl strigă băieţii, are 48 de ani şi predă pentru un salariu de 13 milioane, educaţia fizică la o şcoală din Galaţi, de unde face naveta zilnic, 40 de kilometri ca să-i antreneze benevol pe copiii din Pechea.

Cătălin, antrenat de "Maestrul Felix" încă de acum 3 ani, este în clasa a VIII-a la şcoala din Pechea şi a crescut în aceeaşi curte cu Lucian Bute. Mama lui Cătălin este verişoară bună cu campionul, pe care îl consideră "unchiul lui". "Când eram mai mic stăteam cu el, avea grijă de mine, dar acum de când a plecat în Canada nu mai are timp. Nu l-am mai văzut din 2008, atunci a fost ultima oară când am vorbit cu el", a spus Cătălin, care practică boxul de la 12 ani.

Părinţii l-au încurajat să practice acest sport, dar şi faptul că are exemplul lui Lucian Bute atât de aproape. Tocmai de aceea are de gând să plece la oraş, la un liceu cu program sportiv. Valentin are 14 ani şi a fost îndrumat de către Cătălin să vină la box. De 5 luni de când practică acest sport a avut deja primul meci, desfăşurat la Brăila, pe care l-a pierdut.

"Nu mă dau bătut. Nu contează dacă primeşti pumni. O să dau în continuare, dacă primesc. Primesc, dar dau şi eu!", a declarat Valentin, care ţinteşte "să ajungă precum Bute". Mezinul Clubului din Pechea are 11 ani şi este în clasa a V-a, este cel mai mic de statură şi cel mai slab dintre toţi colegii lui de antrenament. "Nu contează că sunt mititel. Şi Bute a fost slăbănog", spune băiatul care are degetele de la mâini rănite, la fel ca toţi colegii lui.

"Poate mai tragem vreo doi ani să nu închidem clubul"

Antrenorul a acumulat de-a lungul timpului prin elevii săi 36 de clasări pe podiumuri în competiţiile naţionale şi internaţionale. Numai că pentru Federaţia Română de Box "campionii naţionali nu contează", după cum declară însuşi Felix Păun. Cum nu contează nici măcar faptul că din aceeaşi sală "primitivă" a plecat şi cel care a câştigat în Maroc titlul mondial la box, sportivul Cristian Ciocan, actualmente stabilit în Germania, la Hamburg. Acum "s-a ivit ocazia asta cu mănuşile şi poate mai putem să mai tragem vreo doi ani şi să nu închidem clubul, cum intenţionam anul trecut. Dar dacă apoi nu se mai iveşte chiar nimic, nimic... nu ştiu".

Când s-a înscris la box Lucian Bute avea 30 de kilograme

"Din Pechea asta amărâtă", a plecat şi Lucian Bute. Când a venit prima oară acolo, îndemnat de un prieten, Lucian Bute "era foarte slăbuţ. Avea 12 ani şi vreo 30 de kilograme. I-am spus că mai întâi trebuie să mai mănânce şi el ceva înainte să se apuce de box. Într-o săptămână Lucian deja prinsese mişcările, cu ceilalţi trebuia să lucrez câte un an ca să scot ceva. La un moment dat părinţii nu l-au mai lăsat să vină la box. A trebuit să duc muncă de convingere cu mentalitatea de ţară, cu părinţii, care nu înţeleg că un copil are nevoie de timp pentru a obţine performanţă. Norocul a fost că el a învăţat într-un an cât alţii în zece. Nu pentru că era un băiat foarte puternic, ci pentru că avea mişcările bune. Asta în sport se numeşte psihomotricitate, capacitatea de a învăţa mişcarile foarte repede", spune antrenorul. Campionul avea o ambiţie constructivă, nu vorbea mult. "Lasă că fac eu. O să reuşesc eu. O să îi bat pe toţi. Eu o să înving. Cum să mă bată altul pe mine?", astea erau replicile pe care antrenorul le-a auzit cel mai frecvent din gura celui care avea să câştige titlul mondial la categoria supermijlocie.

Plecarea din ţară a fost şansa lui Bute

Dar până atunci, Bute a fost nevoit să bată pe la uşile primăriilor, să ceară locuinţă, să ceară sponsorizare, fără succes însă. Aşa a plecat din Pechea la Galaţi, la Baia Mare, până a ajuns unde a primit ceea ce voia, în Canada la Interbox, un club mic de box. O mişcare inteligentă în viziunea lui Felix Păun, pentru că "în America e foarte greu să reuşeşti din prima la un club foarte mare, unde eşti un nimeni în sală, dacă nu ai o experienţă în spate. Faptul că s-a dus la un club micuţ l-a ajutat să evolueze. Cei de la Interbox au simţit că au pus mâna pe găina cu oul de aur, au investit în el, iar după ce a obţinut performanţe, câştigul a fost de partea ambelor părţi. Sportivul nu face el singur totul, clubul investeşte în el, iar apoi câştigurile se împarte între cele două părţi. Lui Bute i s-a manageriat bine situaţia", continua antrenorul Păun.

Ionela Samoilă

Citește și: