23 vizualizări 4 feb 2006
Doua carpe cat palma sfichiuie deasupra capului. Intre ele, un lant de-un metru rupe aerul in doua. Se-aude de parca-ar veni furtuna. Este Zhu Rong Fu, singurul maestru chinez din Romania care preda wu shu. In traducere, intregul complex de arte martiale chinezesti. Maestrul antreneaza campioni romani. Gratis. Roteste lantul deasupra capului, il trece dintr-o mana intr-alta in fractiuni de secunda, incat nici nu apuci sa-ti dai seama unde se termina o miscare si unde incepe alta. De fapt, intregul exercitiu este o singura miscare. Una continuua, fluida. Sunt momente in care lantul ar putea sa-l sugrume pe maestru - isi infasoara gatul cu el, de sus pana jos, apoi rasuceste capul si azvarle arma in aer, fara s-o atinga cu un deget. Spune ca a devenit una cu lantul, ca acesta a intrat in el si au devenit o singura entitate. Dupa ce-si incalzeste trupul, incepe sa-si incalzeasca si spiritul, prin tai chi, unul dintre cele trei stiluri wu shu. Primul este tao lu, adica lupta cu un adversar imaginar, al doilea - santa - lupta intre doi adversari, iar ultimul, tai chi.  Este un exercitiu interior, de adunare a energiei din Univers, de interiorizare a acesteia. Si un soi de meditatie. Incepe asa: in picioare, mina serioasa, privire suspendata intr-un punct fix, neaparat peste crestetul muritorilor, pulpe lipite. Cateva secunde, maestrul incremeneste, fara sa se miste un milimetru. Isi relaxeaza mintea, organele si intregul corp. Apoi, parca se misca ceva in fiinta lui, dar nu se vede ce anume. Imperceptibil, statuia incepe sa-si deplaseze ochii si talpile, sa indoaie genunchii, usor de tot. De sub pantalonii largi, picioarele par niste arcuri de cerc perfecte. Apoi, arcurile "se inmoaie" si tot trupul parca devine lichid.

Cand te astepti sa se topeasca cu totul, maestrul incepe sa-si roteasca trunchiul ca un balerin si sa deseneze cu palmele in aer contururi circulare. Corpul se unduieste tot, de poti sa juri ca n-are oase. Zhu Rong Fu il "ia la dans" pe un discipol, avocat. Cum a scapat din instanta, tanarul a dat fuga la sala si s-a pus pe exercitii la cravata si camasa eleganta. Fac amandoi tui shou, un complex de miscari desprinse din tai chi. Isi lipesc mainile una de alta in fata pieptului si le imping reciproc; fiecare se retrage numai atat cat il lasa adversarul. Un pas in fata, unul in spate, mainile permanent impletite. Un fel de tango cu miscari continue. Nici pic de forta sau de violenta. Se folosesc unul de altul sa-si dezvolte sensibilitatea tactica. Chinezii spun ca in felul acesta inveti sa-l intelegi pe adversar.

Organizatia Mondiala a Sanatatii a pus tai chi pe lista celor mai bune exercitii de sanatate din lume. Poate fi folosit si la batranete. Prelungeste viata si tineretea. Ajuta inima, respiratia, echilibrul, muschii, dizolva stresul si, pe langa toate astea, e bun si pentru slabit. Chinezii il practica peste tot: in spitale, inchisori, scoli, in afaceri... De 15 ani, de cand a venit in Romania sa vindece cu acupunctura, maestrul s-a imbolnavit numai de doua ori - de febra. Si i-a trecut imediat. Multumita antrenamentului zilnic. Si pe discipolul Dan Sovu wu shu l-a tinut sanatos. L-a ferit pana si de simple raceli. Dan este multiplu campion national la tao lu. A invatat totul de la maestru. Nu neaparat prin cuvinte, ca Zhu Rong Fu de abia rupe romaneste. Altfel. Comunicand cu profesorul sau mai mult intuitiv, intr-un fel pe care nu-l poate intelege nimeni din afara. "Mai buni ca mine elevii mei. Mai iuti, rapid. Eu, batran - 64 ani. Ei, tineri", rade chinezul. Este doar modest. Ii sticlesc ochii cand zboara prin aer Florin Gubarnescu. Tanarul a castigat locul al treilea la Campionatul European de wu shu. Rasuceste sabia asa de rapid ca n-apuci sa mai vezi contururile armei, ci doar lumina reflectata in lama. Sare perfect prin aer cu picioarele in forma de echer, isi bate pulpele la doi metri inaltime. Saritura gen fluture iti taie rasuflarea. Pret de cateva minute pacaleste gravitatia, face un salt si, acolo sus,  bate aerul cu  bratele de zici ca o sa-si ia zborul pe loc.
Maestrul n-a dezvaluit nici unui discipol ce motivatie anume trebuie sa aiba, pentru a lupta. Si-au gasit-o singuri: competitia cu sine. Nu conteaza daca pierd sau castiga un concurs. Importanta este perfectionarea, lupta continua. Scopul final: echilibrul interior. "Au fost exercitii pe care credeam ca niciodata n-o sa le pot face. Pana cand, intr-o zi, m-am pomenit ca reusesc tocmai acele exercitii. Si asta, chiar fara sa-mi propun eu", spune discipola campioana Roxana Vladut.            

Citește și: