14 vizualizări 15 nov 2005
Maramuresenii din Moisei nu au banii oamenilor de afaceri din Capitala, dar au o ambitie: casele sa fie mai mari decat ale vecinilor. Vilele din centrul comunei Moisei nu sunt cu nimic mai prejos decat cele din cartierele pricopsite ale Bucurestiului. Cele mai multe palate au fost construite pe vremea lui Ceausescu, din porumb si grau. Pe dealurile din jurul Moiseiului nu cresc nici cereale, nici legume. Asa ca barbatii lucrau in mina, iar nevestele plecau in tara sa munceasca la CAP-uri. Dormeau in baraci sau chiar in grajduri. Plata o primeau in natura: 2-5% din grauntele la care muncisera. Conditia era ca CAP-ul sa asigure transportul marfii in Moisei. Toamna, la halta din comuna descarcau zeci de vagoane cu porumb si grau. Dupa `89 linia ferata s-a inchis, iar de cele mai multe CAP-uri s-a ales praful. Minele s-au inchis si ele si 700 de moiseni s-au trezit someri. Au plecat cu traista in bat sa-si caute de lucru si s-au oprit taman in Italia si Spania. Nevestele au cautat mult si bine o cooperativa agricola cu care sa se tocmeasca asa cum o faceau pe vremea comunistilor. Au plecat tot in Italia si Spania la cules de fructe. Nu mai trimit acasa camioane incarcate cu verdeturi, dar castiga o gramada de bani. Multe si-au luat si copiii cu ele, dar stau cu gandul sa se intoarca in sat. Tot ce au castigat au trimis celor ramasi in Moisei, sa le ridice case. Au expediat in tara si planurile constructiilor, croite dupa minunile pe care le-au vazut in locurile in care muncesc. Asa se face ca in Moisei nu mai gasesti case tip maramuresan, decat pe dealuri.

Comuna este una din cele mai intinse din tara. Acopera aproape 10.000 de hectare. Edilii n-au stiut cum sa desparta extravilanul de intravilan. Pentru ca teren bun pentru constructie nu este decat o fasie in centru, oamenii si-au ridicat casele pe dealuri, in mijlocul pasunii, unde au gasit o palma de loc drept. Din centrul comunei pana la ultimul catun sunt mai bine de trei kilometri de urcus. Drumul e un soi de vaiuga, cum sapa apele de munte. In unele locuri peretii soavei sunt inalti de peste un metru. Batranii spun ca, pe vremea bunilor lor, drumul era la nivelul pasunii. S-au inmultit oamenii, au inceput sa coboare mai des in centru si au sapat pamantul. Ca sa se aprovizioneze de la magazine, urca si coboara cu sarsanaua in spinare de doua ori pe saptamana. Zic ca mai rau e de copii, mai ales iarna  - pana la scoala fac juma` de ora la vale si o ora jumate la deal. Desi comuna are o mandrete de case, primaria e saraca. In afara caselor, nu prea are ce sa impoziteze. Cu chiu, cu vai, primarul a reusit sa convinga anul asta mai-marii de la judet sa-i dea bani pentru o bucata de drum. L-au croit cu economie, cat sa treaca o masina, ca sa-l faca mai lung...  

Citește și: