5 vizualizări 20 dec 2006
Leorda vine de la leurda, o planta in forma de bulb, cu gust si miros de usturoi ce se itea spontan pe colinele unui satuc de prin tinuturile Botosanilor. Asa a fost denumita mai apoi vatra tivita cu paduri si flora splendide, comuna acum cu coline golase, pagina web si cafenea virtuala pentru satenii imprastiati aiurea pe mapamond. Pentru ca Leorda s-a nimerit candva pe drumul ce lega Marea Baltica, Polonia, Cracovia si Cernauti de Iasi si Galati, satenii s-au gandit sa aduca litoralul chiar la ei in sat. Au denumit un catun: Costinesti. Asta dupa ce statiunea dobrogeana spalata de valurile Marii Negre ajunsese vestita. O parte din taranii Costinestiului - culcusiti intr-o vaiuga - s-au desprins incetul cu incetul de vatra. Si-au suit ogoarele, casele si acareturile pe-o costisa abrupta, impadurita mai ales in varf. Cand gospodariile au coborat pe partea cealalta a povarnisului, au zis ca n-ar fi rau sa aduca macar toponimic si muntele in comuna atestata documentar acum vreo sase veacuri. Au dovedit inca o data ca au imaginatie si au botezat noul catun: Sinaia. Costinestiul si Sinaia Leordei au ramas cele mai sarace sate ale comunei. Taranii nu au avut cum sa prospere slugarind porumbul, rasarita si spicul de grau. Asa ca nu au avut cu ce sa vada marea, ori muntele. Dar le au acasa, cum ar veni, chiar daca temperatura e aceeasi, nu sunt valuri si briza marina sau aer ozonat asezonat cu rasini. In "statiunile" Leordei, totul e cladit numai din chirpici, iar drumurile sunt si astazi colburoase. Satul resedinta de comuna e ferchezuit rau. Doar 16 km despart Leorda de Botosani. Gospodarii-sefi fac demersuri pentru aductiunea de� cablu tv, dar si de gaz metan. Vor si extinderea retelei de apa potabila, sedii noi pentru primarie si biblioteca si instalarea unei centrale telefonice automate. Doar din punct de vedere onomastic, leordenii sunt de felicitat. Nimeni din tara nu a mai avut pana acum ideea sa aduca marea si muntele la tara, intr-o singura comuna. Insa cele doua "statiuni" rurale nu au nimic de a face cu turismul. Nu prea au ce arata lumii. Poate doar cum se trudeste pamantul ca sa toarne o mamaliga pe masa si sa poata impinge ziua spre maine. Despre Costinesti, inteleptii locului spuneau, nu demult, ca e satucul care moare in fiecare zi. Doar 70 de case marginesc drumul care il taie in doua, majoritatea pline cu oameni imbatraniti prematur. Tinerii au dat demult Costinestiul pe strainataturile sau localitati mai instarite. Varstnicii se considera refugiati. Isi mai omoara timpul pe bancute, in fata portilor, dezbat aprig in carciumi sau se roaga laolalta duminica, in biserica, singura data cand vine preotul sa slujeasca. Blagoslovesc si acum alesii ca nu au gasit calea sa le aduca apa prin povarnisul dincolo de care e vaiuga lor. Nu mai gasesc putere macar sa scoata din fantana o galeata cu apa sau sa faca din buturuge surcele. Pentru ca in sat copii de patru clase pot fi numarati pe degetele de la o singura mana, patru clase au fost inghesuite intr-o cancelarie stramta. Asa se face economie la lemne si la dascali. Viorel Buliga e invatator la cinci copii, intr-o scoala in care pe vremuri incapeau mai bine de 100 de copii. Dascalul e si om de serviciu, si director, si paznic. Sinaia o duce si mai rau. Mirificul peisaj silvestru a fost rapus de saracie. Si mai putini oameni isi duc traiul in pustnicie pe costisa, fara electricitate si fara apa curenta. Daca cei din Leorda se zbat sa aduca cablu tv in comuna, in Sinaia nu sunt nici televizoare. Numai radioul pe baterii insufleteste "statiunea". Sefii Leordei nu au gasit bani nici macar de indicatoare cu denumirea satucului care piere mai repede decat Costinestiul.

Citește și: