3198 vizualizări 17 feb 2011

Au făcut duş o dată la trei zile pentru că apa e preţioasă, aumâncat prafuri şi hrană deshidratată, au purtat costume deastronaut şi au făcut cercetări ca să afle dacă există cumva noiforme de viaţă.

"Singurele diferenţe între noi şi un echipaj real au fostvaloarea diferită a gravitaţiei şi faptul că ne-am dus acolo cu unSUV în loc de o rachetă", spune astronomul Haritina Mogoşanu,secundul primei misiuni româneşti de simulare a unui zbor pePlaneta Roşie. Timp de două săptămâni, între 14 şi 29 ianuarie, eaşi cei cinci colegi ai ei s-au comportat ca şi cum s-ar afla peMarte.

Misiunea cercetătorilor Agenţiei Spaţiale Române a fost denumităRoMars2011 şi a coincis cu aderarea României la convenţia AgenţieiSpaţiale Europene (ESA). Acest lucru înseamnă că oamenii de ştiinţăromâni pot participa la programele derulate de ESA, având accesdeplin şi la cercetările şi tehnologiile utilizate de agenţiainterguvernamentală europeană.

Cele 15 zile de simulare a vieţii pe Marte au avut ca scoppopularizarea misiunilor spaţiale în rândul românilor. Pe parteştiinţifică, cercetătorii au avut ocazia să înveţe cum seutilizează, în teren, tehnologia dezvoltată pentru exploatareaPlantei Roşii.

Agenţia Spaţială Română a fost înfiinţată în 1991, fiind oinstituţie publică independentă, a cărei miniune este dezvoltareatehnologiilor necesare explorării spaţiale.

Am intrat în rândul lumii spaţiale

"Cu riscul de a folosi un cuvânt comun, experienţa a fostfenomenală. Am avut într-adevăr senzaţia că suntem pe altă planetă.Mediul înconjurător este complet diferit faţă de cel cu care suntemobişnuiţi. În prima zi am fost îngrijoraţi, ne gândeam cum vomsupravieţui două săptămâni departe de civilizaţie. La final nu maivoiam să ne întoarcem", spune Căpitanul Virgiliu Pop, cel care avenit cu proiectul misiunii RoMars.

Datorită acestei idei, Agenţia Spaţială Română a devenit a treiadupă NASA şi ESA (Agenţia Spaţială Europeană) care trimite unechipaj pe Platoul Colorado, la Mars Desert Research Station, undede câţiva ani au loc simulări. Banii necesari au fost asiguraţi deun sponsor local. Dintre cei şase tineri români membri ai misiunii,cinci au făcut deplasarea în Utah, Statele Unite, iar fizicianulFlorin Mingireanu i-a ajutat din ţară, prin Internet. "Costurileunei misiuni adevărate pe planeta Marte sunt uriaşe, iarastronauţii, odată ajunşi acolo, sunt practic pe cont propriu.N-are cine să-i ajute. Trebuie să se descurce cu ce au. De aceea eimportant să se facă sute, mii de simulări, pentru ca echipajulreal să fie pregătit pentru cât mai multe situaţii", spune FlorinMingireanu. România a avut grup tânăr. Patru dintre membri au între25 şi 27 de ani, iar ceilalţi doi 37.

O zi pe "Marte"

"De departe cel mai emoţionant moment a fost atunci când amvăzut habitatul pentru prima oară", spune astronomul HaritinaMogoşanu, care păstrează şi astăzi cartea poştală cu fotografia şiautograful lui Dumitru Prunariu, primul român ajuns în Cosmos.Construcţia care a impresionat-o atât de tare e un adăpost custrictul necesar, în care te calci pur şi simplu pe picioare."Dormitoarele erau cât o cămară. Aveau un pat mic şi un culoar princare nu puteau să treacă două persoane", spune biologul BeatriceGilea, mezina misiunii.

Multe dintre lucrurile banale erau un lux pentru echipajulromânesc. "Făceam duş la trei zile, pentru că apa este limitată.Apoi cineva pregătea micul dejun. Eu am făcut omletă dintr-un prafgalben care era într-o cutie de carton. Turnam peste el apăfierbinte, aşteptam două minute şi era gata. Mai aveam legumedeshidratate, carne şi cremă de ciocolată", spune Iulia Jivănescu,geologul misiunii. După masă, inginerii făceau rondul, ca să vadădacă generatoarele funcţionează şi ATV-urile sunt pregătite pentrumisiuni.

"La ieşirea din habitat, ne îmbrăcam în costume de astronaut,apoi treceam printr-o cameră de depresurizare, ca să nu ducem afarăbacterii pământene. La fel făceam şi când ne întorceam din deşert",spune biologul Beatrice Gilea, care are la activ, împreună cugeologul Iulia Jivănescu, cele mai multe ieşiri pe "Planeta Roşie".Mergeau împreună în misiuni pentru a cerceta rocile, pentru amăsura pH-ul solului şi pentru a lua mostre de sol cu scopul de avedea dacă există sau nu microorganisme. De cele mai multe ori,tinerele erau însoţite de Dragoş Brătăşanu, cercetător care jucarolul jurnalistului-fotograf.

Seara, echipajul se strângea în jurul telescopului HaritineiMogoşanu. "I-am învăţat constelaţiile, ca să navigheze fără busolă,pentru că pe Marte nu există câmp magnetic", spune astronomul. Totea le-a explicat că, dacă ar fi cu adevărat într-o misiunemarţiană, pe timpul zilei cerul ar fi gălbui, cum e la noi la apus.Doar seara şi dimineaţa culoarea lui ar fi albastră.

O gaură mică în ţeava cu apă a pus în pericolmisiunea

Montarea telescopului a fost însă o muncă migăloasă, care a pusla grea încercare răbdarea astronomului Mogoşanu. "Am avut mult defurcă. Găseam în fiecare seară ceva de reparat sau de resetat. Nicitehnica nu a fost foarte de folos. Unele echipamente erau vechi.Dar am reuşit să trecem peste probleme", spune ea.

Tensiunea cea mai mare a fost în momentul în care membriiechipajului au descoperit o fisură în ţeava de evacuare a apei,fisură pe care au fost nevoiţi să o repare în timp record, pentrucă altfel întreaga misiune ar fi fost periclitată. "Am improvizat.Le-am dat din laboratorul de biologie film de parafină, un fel debandă adezivă pe care o foloseşti ca să sigilezi eprubete, să numai intre aer. E un fel de plastic care se întinde şi rămâneetanş", spune biologul Beatrice Gilea.

Scovergile româneşti au intrat în cartea de bucate aMars Society

Misiunea RoMars nu este terminată. Cercetătorii românianalizează acum rezultatele experimentelor pe care le-au făcut îndeşert. Câteva dintre rezultate s-au văzut deja şi au fostapreciate de americani. Este şi cazul unui ceas solar făcut dupăprincipiul celui din pietre de la Sarmizegetusa, o construcţieasemănătoare mult mai cunoscutului Stonehenge. "Ceasul se poatevedea de pe fereastra bucătăriei habitatului şi funcţionează pebază de umbră umană. Este în proces de înregistrare în baza de datea ceasurilor solare din SUA. L-am construit din pietre, împreună cucolegii, pentru a măsura orele din ziua marţiană", spune astronomulHaritina Mogoşanu, cea care a venit cu ideea. Ea a sugerat deasemenea că plasticul, metalul şi hârtia ar trebui colectateseparat, un proiect care va fi continuat de viitoarele echipajecare vor simula misiuni marţiene pe Platoul Colorado.

Lăudat de americani a fost şi jurnalistul misiunii, cercetătorulDragoş Brătăşanu. "Cei de la Mars Society din SUA mi-au spus căn-au văzut în viaţa lor astfel de poze", povesteşte el. Într-unmail, supraveghetorii misiunii i-au spus că pozele lui sunt celemai bune făcute până acum în simulările de pe teritoriul americanşi că speră ca echipajul care va păşi pentru prima dată pe Marte săaibă parte de un fotograf la fel de talentat.

Tot la succese, românii au bifat şi intrarea scovergilorHaritinei Mogoşanu în cartea de bucate care va merge pe Marte cuprimul echipaj uman real. Apreciată a fost şi mămăliga CăpitanuluiVirgiliu Pop, făcută pe 24 ianuarie, când s-a sărbătorit UnireaPrincipatelor. Cu patru zile înainte, echipajul RoMars a fost totîn sărbătoare. Pe 20 ianuarie România a intrat în Agenţia SpaţialăEuropeană. "Am zis că trebuie să denumim un munte după numeledomnului Marius Piso, preşedintele ROSA, un om minunat care n-aspus niciodată nu, indiferent cu ce idee am venit", spune geologulIulia Jivănescu.

"Căţelul" marţian Grivei, neînfricat în misiunile deexplorare

"Am ţinut mult ca roverul să fie botezat Grivei. Numele luiîntreg e de fapt Ground Roving Vehicle. Prescurtarea am făcut-o casă ne placă nouă", spune Florin Mingireanu, cel care a proiectatmaşinăria neagră şi sofisticată. Transportul cu avionul din Româniapână în Statele Unite nu i-a priit căţelului marţian, care a ajunsla destinaţie cu defecţiuni. La indicaţiile fizicianuluiMingireanu, aflat în ţară, căpitanul Pop şi secundul Mogoşanu aumuncit zile la rând ca să-l pună pe picioare. Dar astfel de lucrurisunt inerente în cazul unei misiuni de aşa o complexitate.

După ce şi-a revenit, Grivei şi-a dovedit utilitatea. A fosttrimis în misiuni de explorare în cele mai sălbatice locuri, undeviaţa unui echipaj uman ar fi fost pusă în pericol. Camera luivideo transmitea în timp real imagini la habitat, care erauanalizate de cercetători. "Grivei nici nu latră, nici nu muşcă şiîşi face bine treaba. Dacă îl trimiţi după un os, adică dupăinformaţie, îl aduce. El, ca toţi roboţii, este rezistent şi nunecesită protecţie. Însă, spre deosebire de oameni, roboţilor lelipseşte ceva, le lipseşte imaginaţia", spune căpitanul VirgiliuPop.

Întorşi în ţară, membrii echipajului şi-ar dori să continuestudiile începute în deşertul american. Beatrice Gilea, biologul, apropus chiar înfiinţarea unui departament de astrobiologie la noi."Mi s-a spus să revin cu picioarele pe Pământ", povesteşte ea.Dintre cei şaşe, doar Haritina Mogoşanu lucrează în Noua Zeelandă,pe biosecuritate. Restul vor să facă cercetare la noi. De ce auales să rămână în ţară? "E foarte simplu să fii o rotiţă într-unangrenaj care funcţionează deja, cum s-ar întâmpla dacă aş facecercetare în Statele Unite. Mult mai complicat este să construieştimecanismul atunci când el nu există", spune Florin Mingireanu.(Andrada Fiscuteanuandrada.fiscuteanu@profm.ro)

Go4it.ro transmite LIVE de la World Mobile Congress.Zeci de telefoane selansează acum! Citeşte noutăţile la cald>>

Citește și: