Diana MARCU
Cristina Sterian
10767 vizualizări 17 feb 2012

Un poliţist din Giurgiu, Marian Cojocaru, şi-a luat liber de la serviciu ca să aducă sinistraţilor din Buzău alimente şi medicamente. Pentru românii rămaşi sub zăpadă din cătunul Valea Salciei, bărbatul de 40 de ani a venit, la propriu, din ceruri. E drept, nu a fost trimis de Dumnezeu, ci de conştiinţă pentru că, spune el, "nu puteam sta cu mâinile-n sân când am văzut ce-i acolo".

De două zile, poliţistul e vedetă de televiziune. Gestul lui, de a transporta alimente cu paramotorul, - o maşinărie zburătoare formată dintr-o parapantă şi un motor cu elice -, a devenit subiect de ştire la televiziuni precum CNN şi RTL. Nu pare impresionat. Spune că a făcut ce-a crezut că-i bine.

Marian Cojocaru, instructor de zbor. Poliţist de profesie, bărbatul este sportiv de performanţă practicând paramotor şi motociclism. Foto: arhiva personaă

Mobilizarea se dă prin telefon

Şi-a luat liber câteva zile de la Poliţia Giurgiu, unde lucrează ca agent-şef, a pus mâna pe telefon şi a dat mobilizarea prietenilor săi - pasionaţi de sporturi extreme: colectă pentru sinistraţii din Buzău. "Am verificat prognoza meteo, am văzut că miercuri şi joi e timp bun de zbor şi am decis să pornim. Marţi am vorbit, iar seara ne-am întâlnit cu toţii la o benzinărie din Râmnicu Sărat. După un briefing de 20 de minute, ştiam cu toţii ce aveam de făcut", rememorează firul evenimentelor Marian Cojocaru.

Foloseşte cuvinte care sugerează alerta, precum "briefing", ca deformaţie profesională. Bărbatul a lucrat zece ani la Brigada Antitero de la Serviciul Român de Informaţii, iar din 2006 lucrează la Serviciul de Intervenţie Rapidă al Poliţiei Giurgiu.

"Mi-a îngheţat motorul de câteva ori"

Instructor de zbor, cu peste 3.000 de ore la activ, Cojocaru a decis să ducă sinistraţilor de la Valea Salciei, un cătun uitat din Buzău, alimente şi medicamente cu paramotorul. Aparatul de zbor îi aparţine şi l-a construit cu mâna lui, aşa că îi ştie bine toate tainele.

Cu toate asta însă, recunoaşte că a miercuri şi joi, când a zburat la Valea Salciei, ca să arunce sătenilor izolaţi saci cu alimente şi medicamente, aparatul i-a făcut probleme. Maşinăria nu era preparată, pe româneşte pregătită, să facă faţă unor astfel de condiţii - de zbor şi de vreme.

Foto: Ciprian Sterian / Mediafax

"Mi-a îngheţat motorul", povesteşte pentru gândul Cojocaru. "A fost o misiune extrem de dificilă, între munţi, curenţi de vale foarte mari. Carburatorul paramotorului s-a acoperit de gheaţă de câteva ori şi riscam să se oprească motorul. Ştiam ce fac, dar au fost momente când mi-a fost frică", recunoaşte bărbatul.

"Practic, stăteam la verticală. Zburam la 1200 de metri altitudine şi la fiecare lansare trebuia să cobor la 120 de metri deasupra pământului că să văd unde arunc sacii", îşi aminteşte poliţistul.

Şase zboruri dus-întors, 130 de kilograme la fiecare transport

Timp de două zile, bărbatul a făcut şase zboruri între localitatea Buda, unde convoiul umanitar din care făcea parte îşi stabilise tabăra şi cătunurile iolate din Buzău. De la Buda se încărca cu alimente, 130 de kilograme la fiecare transport, şi pornea în zbor spre satele înecate sub zăpadă. Unde vedea oameni strânşi, Marian Cojocaru arunca sacii din ceruri. Pe unii îi chema primarul, iar alţii veneau singuri aduşi de speranţă.

Marian Cojocaru este fondatorul Clubului Moto Fly Ro şi al Clubului Romania Private Aeroclu. Foto: Ciprian Sterian / Mediafax

"Oamenii se închinau. Mulţi plângeau. Erau plini de necazuri strânse în 12 zile în care toată lumea uitase de ei. Era trist totul", mărturiseşte pilotul. "Erau ca puişorii din cuib când aşteaptă să vină pasărea să le arunce ceva în cioc. Neajutoraţi", spune. "Nu am suportat să văd că nimeni nu face nimic pentru oamenii aceştia care au nevoie de ajutor ", mai zice Marian Cojocaru.

Foto: Ciprian Sterian / Mediafax

Cătunul nimănui

Valea Salciei este o localitate în care trăiesc în jur de 800 de oameni, în majoritate bătrâni. Ei sunt izolaţi de la sfârşitul lunii ianuarie, când a început urgia. De atunci, în comună nu a ajuns nicio maşină cu pâine. Oamenii se plâng că nu au primit niciun ajutor "de la judeţ", noroc cu "primarul omenos", care, mai în putere decât mulţi dintre localnicii din Valea Salciei, s-a mobilizat şi i-a ajutat pe fiecare în parte.

Foto: Ciprian Sterian / Mediafax

În Valea Salciei, pe drum zăpada depăşeşte un metru, iar în curţi sunt mormane de omăt la care localnicii se uită cu groază. Pe acoperişurile caselor zăpada îngheţată depăşeşte un metru. Pentru că nu mai au nicio speranţă că cineva îi va scoate la capăt, în ultimele zile, localnicii au ieşit pe drumul judeţean cu lopeţi. Printre cei care muncesc la deszăpezire sunt băieţi de 14-15 ani, dar şi bătrâni de 70-80 de ani. Umăr la umăr cu localnicii, sunt la "marea deszăpăzire" şi toţi angajaţii Primăriei, de la contabil şi secretar până la primar.

"De trei zile ne chinuim, facem tot drumul la lopată. Cât să fie, vreo opt kilometri! Într-o zi facem în jur de un kilometru. Băsescu trebuia să ne ajute, că pe el l-am votat. Elena Udrea, că-i de-a noastră, de la Buzău, se distrează la Bucureşti şi noi, vai de viaţa noastră! Iar pe domnul Mocanu de la Consiliul Judeţean îl invităm aici că a zis că Valea Salciei este deszăpezită când l-a întrebat Becali dacă are nevoie de ajutor", a spus un localnic din Valea Salciei, fără a se opri o secundă din ce avea de făcut.

Primarul din Buda cere bani pentru deszăpezire

În urmă cu două zile însă, viaţa celor din Valea Salciei s-a schimbat. Un grup de salvatori le-au adus alimente şi medicamente. Iar Marian Cojocaru a făcut parte din convoiul umanitar, care a ajuns marţi seară în Buzău, alături de cei pe care-i numeşte prieteni: clubul de off-road Kamikaze şi cei din MotoFly Ro. Li s-au alăturat patru salvamontişti din Predeal şi un grup de pasionaţi de sport extrem din Piatra Neamţ.

Patru salvamontişti din Predeal au cărat ajutoare pentru sinistraţii din Valea Salciei. Ei le-au adus acestora pâine cu snowmobile. Foto: Ciprian Sterian / Mediafax

Şi-au stabilit tabăra la Buda unde însă nu au fost primiţi chiar cu pâine şi sare. "Am cerut o volă ca să ne ajute să curăţăm locul. Aveam nevoie de o pistă de decolare. În mod normal - 250 de metri, iar eu aveam doar 50. Era dificil", îşi aminteşte Cojocaru. "Am avut probleme în zbor şi la decolare, şi la aterizare. Nu se putea decola pentru că locaţia era foarte dificilă. Nici nu aveam voie, după lege, să zbor acolo, cum să decolez după o uliţă? Până la urmă am improvizat şi am făcut dintr-o uliţă de ţară o pistă de aerodrom. M-a ajutat şi poliţistul, mi-a oprit circulaţia".

Vola solicitată nu avenit, mai spune Cojocaru. Mai mult, "primarul ne-a cerut bani ca să deszăpezească. Ne-am descurcat singuri".

Ce a rămas în Valea Salciei

De astăzi însă, Marian Cojocaru e din nou la Poliţia Giurgiu. "Am de recuperate zilele", povesteşte bărbatul. "Altfel mă dau dispărut sau mă dau afară", spune el cu umor. Recunoaşte că îi este greu să împace munca pe care o are cu pasiunile lui - sporturile extreme, însă încearcă să le facă cât mai bine pe amândouă: "Lucrez, fac eforturi fantastice să-mi fac datoria şi la muncă şi să şi zbor, să particip la competiţii, să ajut cât pot oamenii care au nevoie de sprijin, aflaţi în situaţii dramatice. Oriunde te duci ţi se spune: ori eşti aici, ori vrei să zbori ori să alergi la competiţii cu motocicleta. Trag şi colo şi colo, de multe ori, când lucram la SRI lucram 24 de ore la muncă, apoi conduceam până la Brăila, de pildă, unde alergam cu motocicleta de dirt track la competitii internaţionale".

De familie nu zice nimic. Acasă îl aşteaptă cele două fete pe care le are, una de 18 şi alta de 12. "Am plecat pur şi simplu. Nu le-am zis nimic", recunoaşte poliţistul, acum la peste 300 de kilometri distanţă de Valea Salciei.

Acolo a rămas speranţa. Oamenii se roagă la Dumnezeu să le dea forţă să deszăpezească drumul ca să poată ajunge la oraş să cumpere ce le trebuie. Şi au mai rămas şi 80 de familii din cătun la care nimeni nu a ajuns încă. Zăpada e prea mare.

Citește și: