9 vizualizări 29 ian 2008

Jilava. Andrei (26 ani) e la prima condamnare. Nu are profilul puşcăriaşului tipic. E prea subţirel şi deşirat, iar chipul blonduţ cu ochi albaştri îi dă un aer şi mai firav. Când gardianul trage zăvorul în urma lui şi vizeta rămâne singura legătură a deţinutului cu lumea de afară, celula capătă un aer grotesc. Bulbii incandescenţi atârnaţi de tavan devin tot mai palizi, umbrele cresc ameninţător, bezna adâncă ce se aşterne peste încăpere e brusc populată de 23 de perechi de ochi sticloşi şi rânjetele dezvelesc dinţii fosforescenţi de prădători.

Proaspătul puşcăriaş îşi revine iute în fire, încăperea se luminează ca la început şi cei­lalţi condamnaţi capătă feţe umane. Nu pentru mult timp însă, fiindcă după o lună şi jumătate Andrei e violat cu bes­tialitate de un alt puşcăriaş care i-a pus cuţitul la gât: „S-a băut în cameră în noaptea aia. Erau patru-cinci inşi, smardoi de meserie, şi restul eram terorizaţi. S-au luat de mai multe persoane. Putea fi oricare dintre noi, dar eu am căzut victimă. Unul din ei care era mai bine făcut mi-a pus cuţitul la gât şi mi-a zis că dacă nu stau, o să mă omoare. Prima dată l-am rugat: «Lasă-mă în pace, că nu e bine ce faci. Eşti beat». El mi-a dat doi-trei pumni în faţă şi s-au pus doi dintre prietenii lui la uşă ca să nu ajung să lovesc în uşă să vină gardianul şi aia a fost.

 Au stins becul din cameră, mi-a tras pantalonii şi... n-a durat nici zece minute, dar după nu mai m-am simţit om. Sincer vă spun, în noaptea aceea, dacă ajungea cuţitul la mine în mână, ce-o fi vrut Dumnezeu”. Ceilalţi puş­căriaşi, ascunşi fiecare în pa­tul lui, au ascultat orgia fără să scoată nici pâs. Când şi-a isprăvit treaba, violatorul i-a şoptit în ureche destul de tare cât să audă toţi: „«Dacă mă dai la gabori te tai, te fac. Am prieteni la fiecare cameră unde te duci şi n-o să scapi. Te toc». În ceasurile care au urmat, Andrei a fost în stare de şoc. Ar fi vrut să ceară gardienilor să fie mutat din celulă, dar tovarăşii violatorului au stat treji toată noaptea şi-au păzit uşa, ţinându-l pe tânăr sechestrat. Ironia sorţii a făcut ca, a doua zi ,Andrei să fie convocat în biroul comandantului penitenciarului Jilava din cu totul alt motiv şi tânărul a destăinuit terifiantul moment.

Ulterior şi restul deţinuţilor din celulă au prins glas, reclamând teroarea continuă la care erau supuşi: „Veneai de la vizită - îţi lua pachetul. Orice aducea un părinte, un frate, un soţ, ajungea la ei prin japcă: «Las-o sub pat şi dă-i drumul la patu’ tău», aşa îţi ziceau. Nu voiai să dai de bună voie, îţi dădea şi două-trei. După ce le luau pachetele cu haine şi mâncare, le mai dădeau câte o ţigară din ţigările furate tot de la ei, ca să arate că-s miloşi”.

Duşul blestemat

Şerban (18 ani) era încarcerat la minori când a fost violat, acum doi ani. Colegii de cameră l-au ţinut sub observaţie în prima săptămână, să vadă dacă sifonează ceva: „Spre exemplu, ei au telefoane prin cameră şi le e frică să nu-i spui la comandant”. Văzând că e băiat cuminte, „sportivii” care se antrenau cu bidoane umplute cu apă au tăbărât pe el: „După ce a trecut apelul de noapte, m-au luat din pat, doi mă ţineau de mâini şi alţii îmi dădeau cu pumnii şi cu picioarele.

Îmi ziceau să nu mai ţip şi mi-au băgat în gură frânghii făcute cu noduri ca să nu mai se-audă că ţip. A doua seară m-au băgat într-o cambuză unde ţineau mâncarea, mi-au legat mâinile de-o ţeavă, m-au bătut şi după aia m-au dezlegat şi m-au băgat în baie ca să întreţină raporturi sexuale cu mine. Ei erau dezbrăcaţi, m-au dezbrăcat şi pe mine, au pornit apa caldă, m-au împins acolo sub duş şi pe rând au întreţinut raporturi sexuale cu mine. Unul mă ţinea de mâini şi celălalt îşi făcea treaba lui”.

După ce au terminat cu el, l-au lăsat în întuneric la duş, să se spele după ei. Târziu în acea noapte Şerban a explodat, spărgând geamurile la celulă şi aruncând disperat cu cioburi după agresori: „Au dat televizorul tare ca să nu se audă că urlu şi au fugit toţi şi s-au băgat pe sub paturi. Eram să-l omor pe unul. A trecut ciobul la doi centimetri de gâtul lui”. Gardienii au dat alarma, a venit intervenţia cu bastoanele şi i-au pus pe burtă pe toţi.

Când s-a calmat, Şerban a refuzat să-i dea în judecată pe violatorii săi: „Se rugau de mine să îmi dea ţigări, să îmi dea haine, doar să nu le dau mandat. Le-am zis că nu-mi trebuie nimic. N-am vrut să le dau mandate. Mi-am dat seama cum e la puşcărie şi niciodată nu am dorit puşcăria nici la cel mai mare duşman al meu”. Comandantul unităţii i-a mutat imediat pe agresori la secţia de maximă siguranţă, unde au putut să experimenteze o parte din umilinţele la care a fost supus Şerban: „Sunt alţii care sunt şi mai şmecheri ca ei, şi mai făcuţi. Acolo pot să se omoare şi cu cuţite şi cu orice, că n-are ce să le facă. Acolo e la închişi şi cine face crimă tot acolo rămâne”.

Ţipătul sclavului

La împlinirea vârstei de 18 ani, Şerban a fost mutat la adulţi, la penitenciarul Jilava, unde abuzurile asupra lui au continuat. Veteranii au încercat să-l facă sclav. A reuşit să scape, dar era să plătească cu viaţa de data asta: „M-au pus să fac curăţenie singur, să spăl pe jos, să le spăl rufele şi să curăţ wc-ul după ce se pişă ei. Toate muncile astea îmi mâncau aproape întreaga zi. Şeful de cameră trebuia să le ceară la restul deţinuţilor din cameră să facă fiecare la rândul lor. Nu mi-a convenit că numai eu făceam, am început să ţip şi unul mi-a dat un picior de am venit cu capul direct în geam”.

Cioburile i-au secţionat o venă şi a pierdut atât de mult sânge, încât a ajuns la Spitalul 9 aproape în comă. Acum Şerban îşi ispăşeşte pedeapsa într-o cameră de protejaţi, unde e respectat de toţi fiindcă îşi ştie pătrăţica lui.


Citește și: