3120 vizualizări 17 feb 2010

Pelicula cinematografică e un mediu de cultură excelent pentrubacterii şi ciuperci. Mucegaiurile, când prin gustul filmului, îşiînfig "rădăcinile microscopice" în "carnea imaginii" şi o sug detoate sevele artistice. Cu timpul, bucăţile mai gustoase dinpersonajele sau peisajele ce apar în fotograma blestemată dispar,încât, după 20 de ani de stocare improprie a rolei de film, poţiavea surpriza ba că unei actriţe de prim rang îi lipseşte ojumătate de cap, ori că unui premiant Oscar, care-a făcut furori lavremea lui, i-a fost ciuntită mâna de la umăr în jos, cu tot cujumătate din bust.

Motivul pentru care microorganismele se înghesuie în număr aşade mare la film e faptul că peliculele cinematografice conţingelatină, substanţă care în laboratoarele medicale şi demicrobiologie e considerată unul din cele mai propice medii decultură pentru microorganisme. Anca Mitran, directoarea ArhiveiNaţionale de Filme, explică ce e de fapt pelicula de film:"Pelicula cinematografică e formată din suport şi emulsie.Suportul- rola transparentă de plastic, cu perforaţii- a fost perând celuloidul, triacetatul şi acum e poliesterul. Peste el esteaplicat un strat de gelatină. Gelatina e practic mediul în care seformează imaginea. La o peliculă virgină, gelatina e impregnată cusubstanţe fotosensibile, care după expunere şi developare setransformă în imagine".

Filmul ca aliment

Singurul mod în care o peliculă cinematografică poate fiprotejată de atacul microorganismelor e o schimbare climaticămajoră de tip glaciaţiune, unde temperaturile scăzute şi seceta săfacă insuportabilă viaţa pentru mucegaiuri şi coloniile bacteriene.Din acelaşi motiv pentru care fiecare dintre noi băgăm acasămâncarea în frigider, ca să nu se strice, preponderent sub acţiuneaaceloraşi microorganisme, Arhiva Naţională de Filme (ca peste totîn lume) a optat pentru depozitarea colecţiei naţionale de peliculăcinematografică însumând 400.000 de role provenind din peste 100 deţări în megafrigidere la temperatura de 3-5 grade Celsius, cuumiditate controlată a aerului ce nu depăşeşte 30%. Într-un singurdepozit frigorific modern (care costă în jur de 200.000 euro)încap, stocate pe rafturi, 30.000 de role de film, fiecareinscripţionat cu un cod unic de bare, pentru localizarea lui uşoarăde către arhivişti, întocmai ca identificarea unei cărţi într-obibliotecă. Fiindcă fac parte din tezaurul cultural al României,depozitele frigorifice cu filme de la Jilava sunt păzite 24 din 24de 17 gardieni publici. În frigiderele mai vechi ale ANF, sedistinge un miros slab de oţet. Este un efect nedorit, întâlnit lapeliculele de triacetat. "În timp peliculele au un aşa-zis «SindromVinaigre», favorizat de temperatură, care înseamnă că suportul lorhidrolizează, formându-se vapori înţepători cu iz acetic.Degradându-se, pelicula se contorsionează, deformând ireversibilimaginea". Cele 4.800 de bobine de celuloid care au mai rămas înANF după ce multe din cele aproape 30.000 de role scăpate dinrăzboi au fost arse ca fiind "neconforme cu ideologia" în anii '60,sunt stocate separat de celelalte pelicule cinematografice, pemotiv că nitroceluloza e puternic inflamabilă. Aceste pelicule audoar rol de "martori", nefiind niciodată proiectate în vreo sală decinematograf, fiindcă s-ar putea aprinde de la căldura lămpii deproiecţie.

Creaţiile cinematografice bolnăvicioase- sub tratamentcu chimicale

Ca să nu contamineze celelalte pelicule, înainte de a fiintrodusă în depozitul frigorific sau mutată dintr-un frigider înaltul, fiecare rolă de film e verificată fotogramă cu fotogramă,sub lampă, de un laborant, care îi pune diagnosticul: mucegăită,prezintă pete de ulei, urme de amprente, este prăfuită...Peliculelemurdare sunt trimise la curăţat, în trecut cu periuţa din păr deveveriţă, mai nou cu o bucăţică de pluş.

Filmele bolnave sunt supuse tratamentului medicamentos: "Dacăexistă mucegai profund sau bacterii în emulsia peliculei, banda eimersată într-o baie chimică cu soluţii antimicrobiene. La apăgelatina de pe peliculă îşi măreşte volumul de 2-3 ori, substanţelese impregnează în ea, omoară bacteriile şi ciupercile. La finalpelicula se usucă, însă chimicalele rămân în gelatină, conferindu-işi o protecţie în timp".

Cel de-al treilea diagnostic pus filmelor: "deteriorate", nu areleac la noi din lipsă de bani: "Am încercat să improvizăm untelecine care preia imaginea la o calitate bună, scanând peliculafotogramă cu fotogramă. Însă ne-ar trebui o licenţă pentruprogramul Revival care rulează pe un calculator cu 16 procesoare,cu 80 GB de RAM şi hard de minim 2 Terra, care să permitărecompunerea digitală a bucăţilor lipsă, ori cu zgârieturi, pe bazainformaţiilor colectate din fotogramele alăturate".

Vizionare privată în sala de proiecţii a ANF, la preţulunui bilet de film la Mall

Fiind o instituţie subordonată Ministerului Culturii, ArhivaNaţională de Filme e obligată să permită oricui vizionarea oricăreipelicule din arhivă, în sala de proiecţii pe care ANF o deţine laJilava. Singura condiţie pusă celor interesaţi este să-şi facăprogramarea cu două săptămâni în avans, pentru ca stafful ANF săidentifice pelicula, să o scoată din depozit, să-i verificeintegritatea şi s-o cureţe înainte de proiecţie. Ecranul deproiecţie nu este mare, având cu aproximaţie dimensiunile: 5 mlungime şi 1.6 înălţime. Experienţa merită însă, dacă socotim căpreţul unei vizionări private este de 50 lei, adică cât ar costa unbilet de film la Mall. Ce face însă adevărata diferenţă e numărulcolosal de filme (30.000 de copii de filme româneşti, 16.000străine, dintr-un total de aproape 46.000) dintre care iubitorul defilm poate opta. Menţionăm doar câteva, cu valoare istorică denecontestat: prima filmare în România, realizată de Paul Menu şidatând din 1897: "Parada de 10 mai"; primul film românesc deficţiune păstrat, "Independenţa României" (1913), realizat deGrigore Brezeanu şi Aristide Demetriade.

Alte pelicule rare sunt "Hemiplegia" (1898), primul filmştiinţific din lume, al profesorului Gheorghe Marinescu, filme alepionierilor cinematografului balcanic Milton şi Ienache Manakia,considerate printre primele filme etnografice din lume: "Obiceiuridin viaţa aromânilor din Pind" (1907); filmele sociologicerealizate de echipa profesorului Dimitrie Gusti, precum "Obiceiuripopulare româneşti" (1928) şi "Drăguş- viaţa unui sat românesc"(1929). Dintre peliculele străine menţionăm un film al lui CharlesChaplin, "Charlot om preistoric/ His Prehistoric Past" (1914), pecare doar Arhiva Naţională de Filme şi urmaşii cineastului îl au.Arhiva se mai mândreşte cu un foarte vechi film colorizat manual"Răzbunarea lui Ludovic al 13-lea" (1910), regizat de AndréCalmettes. Evident, se păstrează toate filmele româneşti realizatedupă 1947, inclusiv filmele premiate în trecut la Veneţia, Cannesşi Berlin, ale regizorilor Paul Călinescu, Ion Popescu-Gopo, LiviuCiulei, Mirel Ilieşu, Mircea Mureşan, Dan Piţa şi LucianPintilie.

Citește și: