21 vizualizări 26 iun 2006
Privit de pe soseaua care leaga Ioannina de Trikala, Metsovo nu lasa trecatorul sa banuiasca faptul ca are in fata un sat foarte diferit de localitatile grecesti cuibarite pe coastele Pindului. Daca insa parasesti drumul principal si cobori pe ulitele inguste, observi imediat peretii impunatori de piatra ai caselor, lemnaria lucrata cu mare mestesug, gospodariile pricopsite. Iar cand te dai jos din masina si iei seama la graiul localnicilor, ai brusc senzatia ca esti pe undeva pe langa casa: mai toti locuitorii micii asezari sunt vlahi si nu si-au uitat nici limba, nici traditiile si nici obarsia.

In schimb, despre pastorii vlahi care bateau cu turmele lor toate coltisoarele Epirului mai vorbesc doar batranii care-si fac veacul la cafeneaua din vatra satului. Mos Zisu, un batran impunator, imbracat in traditionalul negru al varstnicilor, vorbeste cu regret despre timpurile in care el si multi alti localnici aveau cate 50.000 de oi, raspandite in toti muntii din jurul Metsovoului. Acum toate turmele vlahilor de aici la un loc mai numara 5.000 de oi, cat sa aiba din ce face faimoasa branza metsovone, vestita in toata Grecia. Cu acel simt al afacerilor specific vlahilor, locuitorii din Metsovo (Aminciu, in vlaha) s-au apucat, cu mic cu mare, de turism.

Satul are 3.500 de suflete, cu catunele dimprejur ajunge spre 5.000, dar in cele 18 hoteluri si nenumarate pensiuni mai mici pot fi cazati simultan 1.500 de turisti. Prin casele traditionale vezi ba un sediu de banca, ba birourile companiei grecesti de telefoane, iar restaurante si cafenele sunt la tot pasul. Cand mai dai cu ochii si de un Internet Cafe ascuns intr-o casuta toata numai lemn si piatra veche, iesita parca din povesti, iti dai seama ca Aminciu de azi a intrat hotarat in mileniul III.

Cine nu are un mic hotel sau o pensiune face vin sau branza care sunt cumparate tot de turisti sau sculpteaza diverse suveniruri din lemn. Numai mesterii care lucreaza mobila cautata in toata Grecia nu depind direct de turism. In rest, cu mic cu mare, mai toti vlahii de aici asteapta cu nerabdare venirea iernii, cand grecii iau localitatea cu asalt. La 1.200 de metri altitudine, pe versantii Pindului, zapezile de doi metri nu sunt nici acum un lucru rar, de trebuie sa vina echipele de deszapezire cu basculanta sa-ti scoata omatul din curte. Unii au facut avere si din asta, luandu-le cateva sute de euro de basculanta cu zapada celor care-s prea ocupati cu turistii ca sa mai aiba timp sa-si dea neaua din batatura.

Daca de bani nu se plang, cu drepturile vlahii din Aminciu stau mai prost. Toti sunt cetateni greci si atat, nu au nici macar scoala in limba vlaha, iar la autonomie culturala nu pot nici macar sa viseze. Primarul a inceput sa vorbeasca in vlaha doar cand si-a dat seama ca altminteri nu-i chip sa se inteleaga cu noi, si asta cu toate ca pe peretii primariei stau la loc de cinste portretele personalitatilor din Metsovo care au jucat un rol de seama in obtinerea independentei Greciei.

Citește și: