Sorin Bogdan
Razvan Tupa
5457 vizualizări 22 dec 2018

Despre ziua-cheie a Revoluţiei din Decembrie 1989, găsiţi totul pe revolutions.ro, site realizat special de Gândul, cu imagini în exclusivitate şi mărturii ale celor care au trăit acele momente.

De la primele ore ale dimineţii de 22 decembrie 1989, vestea înăbuşirii în sânge a demonstraţiilor din ziua precedentă cuprinsese toate colţurile Bucureştiului. La ora 7:00, în timp ce oficialităţile plănuiau adunări în fabrici, pentru a fi condamnate "actele huliganice", muncitorii de pe mai multe platforme industriale porniseră deja spre centrul oraşului.

La 8:30, într-o şedinţă în sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Nicolae Ceauşescu îl acuză pe ministrul Apărării, generalul Nicolae Milea, de trădare. La 9:20, acesta este găsit împuşcat într-un birou din aceeaşi clădire. Pe postul naţional de televiziune se anunţă că "trădătorul Milea" s-a sinucis.

Este declarată ”Stare de necesitate pe întreg teritoriul României” şi Ceauşescu ordonă să se intre în contact cu manifestanţii pentru a le afla doleanţele. Apoi cere deschiderea postului naţional de televiziune la ora 12:00 şi luarea unor măsuri privind o eventuală evacuare a clădirii CC al PCR, dacă populaţia va ocupa sediul, cum au făcut Timişoara, scrie Marian Sultănoiu, într-unul din articolele special dedicate Revoluţiei din Decembrie din revolutions.ro.  

Degeaba se tot repetă comunicatul cu sinuciderea lui Milea, pentru că lumea nu se mai uită la televizor. În jurul orei 10:00, tot mai mulţi bucureşteni se îndreaptă spre centrul oraşului.

Mii de oameni înconjoară sediul CC al PCR, în care se afla Nicolae Ceuşescu şi o parte din conducerea statului. Clădirea nu mai e apărată. Înainte de a se sinucide, Milea ordonase retragerea militarilor în cazărmi. În jurul orei 11:00, Ceauşescu mai încearcă o dată să vorbească mulţimii, dar este huiduit. Furioşi, manifestanţii sparg geamurile şi pătrund în clădire.

La ora 12:05, soţii Ceauşescu fug de pe acoperişul Comitetului Central cu un elicopter.

Cu câteva clipe înaintea decolării elicopterului, pe acoperiş ajunseseră primii demonstranţi. ”Oleee! Oleee! Oleee! Oleee! Ceauşescu nu mai e!” cântă mulţimea. Oamenii devastează clădirea şi dau foc cărţilor şi portretelor dictatorului.

În vremea asta, alte câteva sute de manifestanţii ocupaseră sediul Televiziunii Române şi au reuşit să intre în studiouri. Printre ei, poetul Mircea Dinescu şi actorul Ion Caramitru, care pregătesc scena ca la carte şi, la 12:47 apar în direct şi anunţă victoria revoluţiei anticeauşiste. ”Dumnezeu şi-a întors faţa către români!” a spus Dinescu. ”Dictatorul a fugit! Am învins!”

În timp ce soţii Ceauşescu sunt arestaţi pe o şosea din Dîmboviţa şi transportaţi la garnizoana din Târgovişte, fără ca această informaţie să fie făcută publică, în Bucureşti, eşalonul doi al conducerii statului încearcă să se organizeze. În lipsa comunicaţiilor, Televiziunea naţională devine centrul de comandă al statului român. Începe o emisiune-maraton, în care se apar în direct - alături de oameni obişnuiţi - generali de Armată, Miliţie şi Securitate trecuţi ”de partea poporului”, disidenţi, lideri politici persecutaţi de Ceauşescu şi, la 14:30, Ion Iliescu, despre care posturile de radio în limba română care emiteau din străinătate zvoniseră că va fi ”liderul luminat” care va lua locul lui Nicolae Ceauşescu.

”Este fiul unui revoluţionar, al unui patriot. El însuşi, patriot!” este prezentat acesta la TVR. ”Vinovat este Ceauşescu!” spunea, hotărât, Iliescu. ”Acest om fără inimă, fără suflet, fără creier, fără raţiune, care nu voia să cedeze! Un fanatic!”

Doar că, un alt pol de putere se formase în sediul CC al PCR, unde revoluţionarii puseseră mâna pe o parte dintre liderii politici rămaşi în clădire după fuga lui Ceauşescu şi le cereau să transmită în ţară tot felul de ordine. În principal, să nu se mai tragă asupra populaţiei. Fostul premier comunist Ilie Verdeţ reuşeşte chiar să formeze un guvern ad-hoc, care nu rezistă decât 20 de minute. Când lista lui a fost citită de la balconul CC al PCR, mulţimea i-a refuzat: ”Fără comunişti!”

Aflând despre revoluţionarii din CC, Ion Iliescu pleacă de la TVR,  împreună cu Silviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu, generalul Nicolae Militaru şi Sergiu Nicolaescu. În jurul orei 17:00, vorbeşte miilor de oameni din Piaţa Palatului, pe care îi anunţă că se va constitui o nouă structură politică, pentru a prelua conducerea ţării.

”Grupul Iliescu” ocupă un birou la etajul II. Au ajuns acolo Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan, Nicolae Militaru, Vasile Nicolcioiu, Dumitru Apostoiu, Ştefan Guşă, Corneliu Pârcălăbescu şi Cornel Burtică. Va mai veni şi Alexandru Bârlădeanu. Întâlnirea a fost filmată de Adrian Sârbu.

La ora 18:20, în Piaţa Palatului încep să se audă focuri de armă şi să apară zvonurile legate de terorişti. Se declanşează haosul. Se trage din toate direcţiile, iar oamenii sunt scoşi din piaţă la adăpostul tancurilor Armatei. Din cauza gloanţelor incendiare, clădirea Bibliotecii Naţionale ia foc.

Dacă până pe 22 decembrie 1989, ora 12:00, în timpul Revoluţiei au murit 126 de oameni, iar 1.107 au fost răniţi, după declanşarea psihozei teroriste, aveau să fie ucişi 862 de români. După ce a contabilizat muniţia rămasă, s-a constatat că au fost trase în zilele Revoluţiei nu mai puţin de 12,5 milioane de cartuşe.

Sergiu Nicolaescu reuşeşte să scoată grupul noilor lideri din biroul de la etajul I al CC PCR - şi totodată, de sub atenţia lui Ilie Verdeţ şi a generalilor MApN şi DSS - inventând că sediul ar fi fost minat. Discuţiile continuă la TVR, unde este redactată forma finală a unei proclamaţii, citită pe postul naţional de televiziune, la ora 23:25, de Ion Iliescu, prin care se anunţă că puterea este preluată de o nouă structură.

”Am hotărât să ne constituim în Frontul Salvării Naţionale, care se sprijină pe Armata Română şi care grupează toate forţele sănătoase ale ţării,” citea Iliescu. ”Scopul FSN este instaurarea democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului român.”

Gândul vă propune o imagine completă a Revoluţiei din Decembrie 1989. O radiografie a ultimului deceniu al comunismului în România şi o reconstituire a ultimelor sale zile. Vă prezintă evenimentele aşa cum au fost surprinse pe peliculă, dar mai ales cum au fost văzute şi trăite de cei care ieşit  în stradă, care şi-au pierdut părinţii, copiii sau prietenii în lupta pentru libertate, precum şi de personajele cheie care au marcat, ulterior, destinul primilor ani de democraţie. Citiţi pe revolutions.ro, ce s-a întâmplat în fiecare zi a Revoluţiei din Decembrie 1989.

 

Citește și: