Gabriela Antoniu
Costin Nistor
8070 vizualizări 9 aug 2019

„Există numeroase teorii şi analize care urmăresc să releve motivaţia timişorenilor, resorturile intime ale unei comunităţi, de-a se revolta împotriva regimului Ceauşescu, însă cred că, dincolo de toate aceste motivaţii şi resorturi intime, existenţa unei confruntări surde şi de lungă durată între regimul comunist şi minorităţile religioase din România socialistă, în contextul transformărilor din spaţiul răsăritean, avea să se dovedească factorul decisiv în evoluţia evenimentelor spre izbucnirea şi desfăşurarea Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

<<În Timişoara şi în judeţul Timiş nu au existat în anul 1989 situaţii explozive de natura celor din alte judeţe (...) Înainte de a declanşa însă controlul, generalul Iulian Vlad mi-a atras atenţia asupra liniştii neverosimile de la Timişoara şi mi-a cerut să găsesc explicaţii", va consemna , conform volumului amintit, colonelul (r) Filip Teodorescu, fost adjunct al şefului Direcţiei a IlI-a Contraspionaj din DSS, implicat într-un control de rutină la Securitatea judeţeană, precum şi în cele petrecute la Timişoara în perioada 16 - 22 decembrie 1989>>”.

Constantin Corneanu arată că istoriografia subiectului a consemnat că timişorenii  erau în aşteptarea producerii a ceva, a unei scântei, în contextul în care apăruseră în oraş semne prevestitoare cum ar fi apariţia şi răspândirea unor manifeste anti-Ceauşescu; apariţia unor lozinci („Jos Ceauşescu!” „Ceauşescu dictator!", „Ceauşescu - duşman al poporului!" etc.) pe pereţii diferitelor clădiri, inclusiv pe cea a Comitetului Judeţean de Partid Timiş;  demonstraţia spontană a câtorva mii de microbişti care au scandat numele României şi al Italiei şi au cântat „Deşteaptă-te, române!" pe 15 noiembrie 1989, după partida de fotbal România - Danemarca;  încercarea unui grup de oameni de la UMT (Uzinele Mecanice Timişoara) de a încerca să mobilizeze oamenii, pe 23 noiembrie 1989, pentru o demonstraţie care să releve dorinţa ca Nicolae Ceauşescu să nu fie reales în funcţia de secretar general al PCR la congresul din noiembrie 1989.

„Cazul Laszlo Tokes avea să devină pretextul pentru răbufnirea unor nemulţumiri latente ale cetăţenilor Timişoarei, pentru manifestarea dorinţei de schimbare a vieţii de zi cu zi şi, de ce nu, chiar a regimului social-economic şi politic. Referindu-se la „Cazul Laszlo Tokes", colonelul (r) Filip Teodorescu va menţiona că, totuşi, <<Securitatea romană nu numai că nu a fost inspiratoarea măsurilor administrative, inclusiv a procesului de evacuare din locuinţa parohială intentat de superiorul lui László Tőkés pe linie de cult, dar a apreciat ca total inoportună o asemenea măsură (…)>>”, afirmă istoricul.

Cum s-a remarcat Laszlo Tokes şi a ajuns erou

Citeşte continuarea pe platforma REVOLUTIONS...

Citește și: