Cercetătorii din New York au analizat dinţii bebeluşilor din 16 perechi de gemeni identici din Suedia. Cel puţin unui dintre copiii din fiecare pereche fusese diagnosticat cu o tulburare de spectru autist până la împlinirea vârstei de 18 ani. 

Oamenii de ştiinţă au găsit o diferenţă în ceea ce priveşte asimilarea de metale între bebeluşii cu autism şi cei care nu au dezvoltat această afecţiune. 

Această cercetare este prima care găseşte o legătură concretă care arată impactul pe care mediul înconjurător îl are în cazul apariţiei autismului, independent de factorii genetici. 

„Cercetările făcute până acum în legătură cu această boală au identificat numai influenţa factorilor genetici, care nu pot fi schimbaţi. Studiul nostru este un important pas înainte în ceea ce priveşte înţelegerea modului în care factorii de risc ce pot fi modificaţi, cum ar fi expunerea la substanţele poluante din mediu şi dietele deficitare, le au asupra dezvoltării copilului şi să identificăm perioadele în care aceste expuneri sunt cel mai periculoase”, a explicat mediucl Manish Arora de la Şcoala de Medicină Icahn din New York. 

În timpul studiilor, medicii au analizat dinţii perechilor de gemeni în care exista un frate diagnosticat cu autism şi au comparat apoi rezultatele cu cele din cazul perechilor de gemeni fără probleme. Dinţii dezvoltă un nou strat la fiecare săptămână care trece în timpul dezvoltării fetale şi în timpul copilăriei. Fiecare strat nou este unic şi, împreună, în timp, cauzează o expunere record la o varietate de substanţe chimice. 

Specialiştii descriu dinţii ca fiind nişte hard disk-uri biologice, deoarece ei acumilează foarte multe informaţii în timpul creşterii lor, începând cu informaţii referitoare la dezvoltarea prenatală. Analizând aceste informaţii, oamenii de ştiinţă sunt capabili să reconstruiască experienţele pe care fiecare individ le-a avut în viaţa intrauterină şi în copilărie. 

În acest fel, echipa de cercetători a observat diferenţe semnificative între asimilarea de metal în cazul celor doi fraţi din fiecare pereche de gemeni. În cazul fratelui diagnosticat cu autism s-a observat că acesta asimilase mai mult plumb - toxină pentru creier - şi mai puţini nutrienţi esenţiali, cum ar fi magneziul şi zincul, decât celălalt geamăn. 

De asemenea, specialiştii susţin că la trei luni de viaţă, făcând o astfel de analiză în ceea ce priveşte cantitatea de metale toxice din dinţi, ar putea prezice cât de severă va fi afecţiunea autistă în viitor, la vârsta de 8-10 ani. 

Citește și: