Mădălina CHIŢU
5187 vizualizări 7 oct 2014

Diete draconice, pilule miraculoase, antrenamente istovitoare şi niciun rezultat de a scăpa de kilogramele în plus. Un grup de cercetători americani spun că secretul în reuşita curelor de slăbire ar consta în nişte viermi care, din cauza unor mutaţii genetice, nu se îngraşă oricât de mult zahăr ar mânca.

Daily Mail scrie că la prima vedere nevertebrata, pe care oamenii de ştiinţă o consideră soluţia pentru combaterea obezităţii, pare un vierme obişnuit, însă cu ajutorul ei s-ar putea îndeplini visul multora: acela de a mânca o îngheţată sau o felie de tort fără frica kilogramelor în plus.

Cercetătorii de la Şcoala Davis USC de Gerontologie, din Los Angeles, coordonaţi de Sean Curran, împreună cu oamenii de ştiinţă de la Keck School of Medicine of USC au găsit o nouă soluţie de a suprima obezitatea, boală provocată cel mai adesea de o dietă bogată în zahăr. Experţii au descoperit o genă cu rol cheie, pentru care mai multe companii farmaceutice doresc deja să producă medicamente care vor avea rolul de a o activa la comandă.

 "Dietele bogate în zaharuri primite de viermi erau echivalente cu dietele occidentale ale oamenilor", a spus profesorul Curran, referindu-se la dieta preferată a multor occidentali, caracterizată prin mari cantităţi de lipide şi de glucide, precum burgerii, cartofii prăjiţi şi băuturile carbogazoase.

Unii dintre viermii "mutanţi" din aceste experimente - care prezentau gena superactivă SKN-1 - puteau să consume cantităţi incredibil de mari de zaharuri fără să se îngraşe deloc, în timp ce viermii C. elegans obişnuiţi se îngrăşau foarte mult urmând aceeaşi dietă.

Studiul a fost realizat doar pe viermi din specia C. elegans şi pe celule umane în culturi de laborator, însă acelaşi tipar genetic a fost descoperit în aproape toate vieţuitoarele din lume, de la celulele de drojdie şi până la oameni.

Gena SKN-1 există şi la oameni, unde este cunoscută sub denumirea Nrf2, sugerând faptul că acţiunea ei benefică ar putea fi translatată şi asupra oamenilor.

În etapa următoare, profesorul Sean Curran intenţionează să îşi testeze descoperirea pe şoareci.

Studiul savanţilor americani a fost publicat în revista Nature Communications.

Proteina Nrf2, un "factor de transcriere" care se leagă de o secvenţă specifică a ADN-ului, pentru a controla capacitatea de detoxifiere a celulelor şi abilitatea lor de a se repara atunci când sunt expuse la oxigenul reactiv chimic (o ameninţare comună la adresa bunăstării celulelor), este studiată de multă vreme în experimente pe mamifere.

Companiile farmaceutice au demarat deja studii clinice cu scopul de a produce medicamente moleculare care să acţioneze asupra Nrf2 cu scopul de a o face să producă mai mulţi antioxidanţi şi să împiedice astfel procesul de îmbătrânire.

Deşi perspectiva fabricării unei pastile care să controleze felul în care organismul reacţionează la anumite medicamente este una ispititoare, ea nu este însă lipsită de riscuri, avertizează profesorul Curran. Stimularea excesivă a Nrf2 a fost asociată cu dezvoltarea unor cancere agresive.

Deocamdată, specialiştii vor să găsească o metodă prin care să realizeze un medicament ce funcţionează pe aceleaşi principiu ca şi viermii. În viitor, aceştia intenţionează să facă teste şi pe cobai.

Rezultatele acestui studiu vor fi publicate în următorul număr al revistei Nature Communications.

Citește și: