819 vizualizări 22 oct 2018

Potrivit unui studiu realizat de Fundaţia „Salvaţi Copiii” România în 2016, în şcolile româneşti, trei din 10 copii sunt ameninţaţi cu bătaia de către colegi şi unul din patru copii a fost umilit în faţa colegilor.

Cercetarea făcută de către organizaţie a urmărit modul de reacţie al copiilor şi al părinţilor cu privire la fenomenul de bullying. Au fost vizate diferitele tipuri de manifestări asociate cu acest comportament, printre care se numără excluderea din grup, umilirea, distrugerea lucrurilor altcuiva sau violenţa fizică.

Ce este Bullying-ul?

Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere şi de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său de cunoştinţe sau de către colegi care îl strigă într-un anume fel. Uneori aceste tachinări se transformă în îmbrânceli sau chiar, în unele cazuri, în atacuri fizice.

Bullying-ul reprezintă o formă de abuz emoţional şi fizic, care are trei caracteristici:

Intenţionat – agresorul are intenţia să rănească pe cineva;

Repetat – aceeaşi persoană este rănită mereu;

Dezechilibrul de forţe – agresorul îşi alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă şi nu se poate apăra singură.

Nedepistat la timp, bullying-ul poate lăsa traume şi repercusiuni ireversibile asupra adaptabilităţii copilului în societate.

Cazurile de bullying implică cel puţin un agresor şi o victimă, iar, în unele cazuri, există şi martori. Putem discuta despre bully-ing fizic, verbal, sexual sau psihic.

De ce apare Bullying-ul în rândul copiilor?

„Ce ne-a surprins este numărul mare de elevi, aproximativ 70%, care au spus că au fost măcar o dată martorii unei situaţii de hărţuire în clasa lor, dar şi în grupul lor de prieteni, ceea ce ne arată că bullying-ul nu vizează doar grupuri largi sau necunoscute de copii, ci apar şi în acele grupuri în care ne aşteptăm ca relaţiile de prietenie şi cooperare să fie strânse”, a declarat psihoterapeutul Diana Stănculean.

În urma studiului, s-a constat că bullying nu înseamnă numai un comportament agresiv în viaţa reală a copiilor, ci şi în cea virtuală. Astfel, peste 60% dintre elevi au mărturisit că s-au întâlnit în mediul virtual cu mesaje, care i-au umilit sau care i-au rănit.

Psihologii sunt de părere că primul factor care conduce la un astfel de comportament este legat de mediul familiar şi de ceea ce copiii văd acasă, la părinţi. Ca urmare a acestui lucru, şase din 10 copii cresc cu o formă de violenţă fizică sau emoţională.

„Ne creştem copiii cu palma la fund, cu etichete puse în frunte. Dacă ne uităm în istoricul copiilor care fac bullying, cât şi în cel al victimelor de bullying, vom găsi aproape întotdeauna un background familiar complicat, violenţă fizică explicită sau sunt martori ai unor relaţii violente între părinţi. Al doilea factor major ţine de şcoală şi de faptul că în şcolile din România, la nivel de programă şcolară, nu avem conţinuturi şi atitudini pedagogice, care să îi ajute pe copii să dezvolte relaţii de cooperare, de empatie. Şcoala românească are ca valoare principală competivitatea şi ierarhia şi în mică măsură încurajează toleranţa între copii şi astfel, comportamentele de bullying apar cu foarte mare uşurinţă”, a adăugat psihoterapeutul.

Pe de altă parte, Ministerul Educaţiei susţine că, potrivit ariei curriculare, problema fenomenului de bullying este abordată de mai multe discipline din trunchiul comun. „Din perspectiva strict curriculară, problematica violenţei, în particular a conflictelor în relaţiile interumane, este o temă explicită în cadrul unor discipline socio-umane de trunchi comun/obligatorii, precum Cultură civică, Logică, argumentare şi comunicare, Psihologie, Sociologie, Filosofie sau a unor discipline opţionale, aflate în oferta naţională, între care menţionăm: Cultură civică (educaţie moral-civică), Cultură civică- Educaţie pentru drepturile copilului, Educaţie interculturală,  Educaţie civică-liceu, Drepturile omului-liceu”, a explicat secretarul de stat pe învăţământ preuniversitar din Ministerul Educaţiei, Ariana Bucur.

Federaţia Asociaţilor de Părinţi a cerut în nenumărate ori ministerului Educaţiei suplimentarea numărului de consilier în şcoli. În momentul de faţă, în ţara noastră, există un psiholog la 800 de elevi.

„Noi am cerut la minister mărirea numărului de psihologi din clasă şi cu formarea cadrelor didactice în acest sens pentru că nu este suficient doar cursul de psihopedagogie pe care profesorii îl au în timpul facultăţii. Ministrul Pop ne-a promis că va remedia această situaţie cu atât mai mult cu cât dispune şi de fondurile necesare pentru aşa ceva.(...) Părinţii vin să se plângă, dar noi nu putem face demersuri decât dacă aceste sesizări sunt scrise, ori în condiţiile în care adultului îi este teamă de repercusiunile asupra copilului, se tem să mai facă plângeri scrise. Iar în situaţia asta totul este verbal şi noi tot verbal încercăm să rezolvăm situaţiile, dar este destul de complicat”, a declarant vicepreşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi, Eugen Ilea.

Citeşte continuarea pe CSID!

Citește și: