Mădălina CHIŢU
Elvira Gheorghita
7602 vizualizări 15 apr 2015

”Să îmi vaccinez sau nu copilul?” este întrebarea pe care şi-o pun toţi părinţii încă din primele zile de viaţă ale celui mic. O mare parte dintre ei aleg să nu îl imunizeze, iar numărul lor este în creştere, potrivit oficialilor din Sănătate.

Conform datelor Centrului Naţional de Supravegherea şi Controlul Bolilor Transmisibile (CNSCBT) din 2014, rata medie de acoperire vaccinală este de 69,4% pentru vaccinul DTP4 (patru doze de vaccin împotriva difteriei, tetanosului şi pertusis), pentru vaccinul contra rubeolei, rujeolei şi oreionului este de 75,4%, iar pentru hepatita B este de 91,3%. Faţă de copiii născuţi cu un an anterior (iulie 2012), acoperirea vaccinală a scăzut cu 4% în cazul vaccinului împotriva hepatitei B.

Aceleaşi date arată că 30,3% dintre aceşti copii au fost depistaţi ca fiind incomplet vaccinaţi în raport cu vârsta, în creştere faţă de anul precedent, când procentul era de 26%.

Autorităţile se arată îngrijorate de această atitudine tot mai răspândită printre români şi declară că lucrează la o lege ce va reglementa şi în România situaţia vaccinării. Dacă în prezent, vaccinarea se face după o schemă de vaccinuri recomandate, pe care părinţii o pot refuza fără a suporta vreo consecinţă, în viitor aceştia ar putea suporta o serie de consecinţe. Despre ce consecinţe e vorba, ministrul Sănătăţii nu vrea deocamdată să vorbească.

"Avem un draft al legii vaccinării, lucrăm la acest document, care va reglementa situaţia imunizărilor în România. Am luat această decizie întrucât există o campanie foarte agresivă antivaccinare, a scăzut mult numărul doritorilor şi a crescut opoziţia părinţilor. În acest context, există riscul reapariţiei unor boli foarte grave, mortale chiar, după cum a sesizat şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Să nu uităm că poliomielita, o boală eradicată prin vaccinare, reapare prin refuzul vaccinării", a declarat Bănicioiu pentru Mediafax. Acesta a precizat că, pentru elaborarea acestei legi, specialiştii se vor inspira din legislaţia în vigoare din Franţa, Germania şi Polonia.

"Dorim reglementarea situaţiei vaccinării, ne inspirăm după legislaţia care existentă în vigoare în Franţa, Germania şi Polonia, întrucât ne apropiem de pragul de vaccinare de 80%, sub care nu putem scădea, potrivit recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. În proiectul ministerului nu se vor impune sancţiuni cu închisoarea pentru părinţii care refuză vaccinarea copiilor", a mai spus ministrul.

Olivia Steer: ”Vaccinurile au în compoziţia lor mercur şi aluminiu, o combinaţie care duce la apariţia autismului”

Părinţii care aleg să nu îşi imunizeze copiii o fac de teamă ca cel mic să nu se îmbolnăvească sau chiar să decedeze din cauza unui simplu vaccin. Îngrijorarea acestora este de înţeles, având în vedere că la o simplă căutare pe internet despre orice tip de vaccin, printre rezultatele găsite se numără şi o serie de articole în care diferiţi părinţi îşi povestesc pe forum-uri, blog-uri sau prin presa internaţională şi, de ce nu, naţională, ce a păţit copilul lor după ce a fost vaccinat. Unii părinţi susţin chiar că în urma unui vaccin copilul lor s-ar fi îmbolnăvit de autism.

În plus, nevaccinarea este promovată în spaţiul public de personalităţi din viaţa publică. Un exemplu în aceste sens este Olivia Steer, care, anul trecut, spunea că vaccinurile sunt un mit şi îi îndemna pe părinţi să nu îşi vaccineze copilul pentru că se îmbolnăveşte. „Nu cred în ele pentru că toate vaccinurile au în compoziţia lor mercur şi aluminiu, o combinaţie fatală, care de cele mai multe ori dă probleme de sănătate copiilor, iar în cazurile mai grave autism. Mă ţin departe de ele”, spunea Olivia Steer, într-o emisiune tv,  în octombrie 2014.     

Autorităţile le recomandă părinţilor înainte de a lua decizia de a-şi vaccina sau nu copilul să se documenteze din surse credibile, nu de pe internet sau de la persoane care nu au calificarea în domeniul imunologiei.

Adriana Pistol, directorul Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile, declară pentru gândul că scăderea incidenţei vaccinării din ultimii ani se datorează în primul rând faptului că părinţii aleg ca principală sursă de informare internetul. ”Părinţii refuză să îşi vaccineze copiii cu produse care sunt pe piaţă de zeci de ani, care şi-au dovedit eficienţa în repetate rânduri, iar a căror efecte adverse sunt extreme de rare. Acele boli despre care aceşti părinţi nu mai aud vorbindu-se nu au dispărut de pe faţa Pământului, nu s-au mutat pe Marte sau pe Venus. Sunt lângă noi şi numai cu o protecţie suficientă, cu un  procent suficient din populaţie vaccinat, putem să le ţinem în continuare istorie. În situaţia în care din ce în ce mai multe persoane refuză să îşi vaccineze copiii, bolile vor reveni. Atunci, în mod evident, foarte mulţi copii vor ajunge din nou paralitici în urma poliomelitei, sau vor muri în urma difteriei, a tusei convulsive. Vor sta în spitale. Vor suferi”, a spus Adriana Pistol.

Legislaţia din România vs legislaţia din ţările UE

În România există o schemă de vaccinuri recomandate de Ministerul Sănătăţii, iar părinţii care o refuză integral sau parţial nu suportă nicio consecinţă. Asta în teorie, deoarece în practică copiii care nu sunt vaccinaţi sunt sunt primiţi în grădiniţe.

FOTO: Schema vaccinurilor recomandate de ministerul Sănătăţii şi perioada în care sunt indicate. Click AICI pentru a mări

În Franţa, de exemplu, părinţii sunt obligaţi să îşi vaccineze copiii împotriva poliomelitei, a difteriei şi tetanusului. În caz contrar aceştia pot ajunge chiar în instanţă, deoarece nevaccinarea împotriva bolilor enumerate mai sus este încadrată de autorităţile franceze la categoria ”rele tratamente aplicate minorului”. The Guardian a prezentat, în octombrie anul trecut, cazul a doi părinţi din Franţa care au ajuns în instanţă după ce au refuzat să îşi vaccineze copilul. Cei doi riscă doi ani de închisoare, plus o amendă de 30.000 de euro pentru că au refuzat să îşi vaccineze cei doi copii în vârstă de 3 şi 15 ani cu cele trei vaccinuri obligatorii pe motiv că acestea făceau mai mult rău decât bine.    

În Australia autorităţile nu le vor mai dea ajutoare părinţilor care refuză să-şi vaccineze copiii. În prezent, australieni pot opta să nu le facă copiilor lor anumite vaccinuri din motive religioase sau medicale, ori declarând pe proprie răspundere că se opun vaccinării, dar ei primesc în continuare alocaţii pentru creşterea copiilor. Însă conform noilor reglementări, care vor intra în vigoare în ianuarie 2016, părinţii nu vor mai primi ajutoare de la stat dacă refuză vaccinarea pe proprie răspundere.

În Italia sunt obligatorii patru vaccinuri: difteric, tetanic, polio şi hepatita B. primul vaccin se face la vârsta de trei luni a copilului, inclusiv cel împotriva hepatitei B, vaccin care în România se face în primele 24 de ore de viaţă ale copilului.
În Belgia copiii nu pot fi înscrişi la şcoală dacă nu au făcut vaccinurile DTP, Hub, antipoli, hepatitic B, ROR, antipneumococic şi antimeningococic.

În România ROR-ul şi antipneumococicul sunt incluse pe lista vaccinurilor suplimentare. Părinţii care vor să îşi vaccineze copiii cu acestea trebuie să scoată bani din buzunar.

În Germania nu este obligatoriu niciun vaccin. Sunt recomandate sugarilor şi copiilor vaccinurile: DTP, Hib, antipolio, hepatitic B, antivaricelic, antipneumococic şi antimeningococic. Sugarii nu sunt vaccinaţi la naştere. Doar în cazuri de risc înalt se recomandă vaccinul hepatitic B la naştere.

În Olanda nu este obligatoriu niciun vaccin, iar vaccinurile recomandate sugarilor şi copiilor mici sunt: antipolio, Hib, DTP, hepatitic B şi ROR. Nu intră în schemă vaccinul BCG, iar la naştere nu este obligatoriu/recomandat niciun vaccin.

În Spania nu este obligatoriu niciun vaccin, iar cele recomandate copiilor sunt: DTP, antipolio (VPI), Hib, hepatitic B, MMR (ROR) şi antimeningococic. Nu intră în schemă vaccinul BCG, iar la naştere nu este obligatoriu/ recomandat niciun vaccin.

În Anglia nu este obligatoriu niciun vaccin, iar cele recomandate copiilor sunt vaccinurile DTP, antipolio, Hib, ROR şi antimeningococic C. Vaccinul BCG este recomandat la vârsta de 10‑14 ani şi doar în cazuri de risc înalt, la naştere.

Rata de imunizare în România este de sub 75% pentru mai multe tipuri de vaccin

Acoperirea vaccinală în România se păstrează sub nivelul recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), de 95 la sută, pentru boli precum difterie, tetanos, rujeolă, rubeolă, oreion şi hepatită B, în principal din cauza refuzului vaccinării.

Şeful Biroului OMS în România, Victor Olszavsky, spune că în urmă cu zece ani, acoperirea vaccinală în România era de peste 95 la sută, însă în prezent în unele judeţe este şi sub 68 la sută pe unele vaccinuri.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă o acoperire vaccinală de peste 95 la sută, nivel considerat singurul care poate garanta eliminarea unor boli precum rujeola şi rubeloa şi prevenirea reapariţiei unor boli înlăturate. Cu toate acestea, România înregistrează procente sub 75% pentru mai multe tipuri de vaccin.

"O rată de vaccinare inferioară recomandărilor OMS poate reprezenta un pericol pentru sănătate publică, crescând riscul izbucnirii unor epidemii. Este extrem de important ca populaţia să cunoască pericolele care pot apărea în cazul neacoperirii vaccinale corespunzătoare, deoarece vaccinurile oferă protecţie nu numai individului, ci şi colectivităţii, împiedicând transmiterea multor boli infecţioase. De asemenea, informarea cu privire la problematica imunizării trebuie să fie realizată exclusiv din surse credibile, de către profesionişti în domeniul medical sau de către persoane instruite în acest sens. Atragem atenţia că reticenţa cu privire la utilitatea vaccinarii este cauzată de multe ori de o informare eronată sau incompletă, alimentată de surse neavizate", a declarat Alexandru Rafila, preşedintele Societăţii Române de Microbiologie.

Anual, peste 3 milioane de copii sub vârsta de 5 ani mor, la nivel global, din cauza nevaccinării

Conform datelor Centrului Naţional de Supravegherea şi Controlul Bolilor Transmisibile (CNSCBT) din 2014, rata medie de acoperire vaccinală este de 69,4% pentru vaccinul DTP4 (patru doze de vaccin împotriva difteriei, tetanosului şi pertusis), pentru vaccinul contra rubeolei, rujeolei şi oreionului este de 75,4%, iar pentru hepatita B este de 91,3%. Faţă de copiii născuţi cu un an anterior (iulie 2012), acoperirea vaccinală a scăzut cu 4% în cazul vaccinului împotriva hepatitei B.

Aceleaşi date arată că 30,3% dintre aceşti copii au fost depistaţi ca fiind incomplet vaccinaţi în raport cu vârsta, în creştere faţă de anul precedent, când procentul era de 26%.

Neprezentarea continuă să rămână principalul motiv al vaccinării necorespunzatoare în raport cu vârsta. Contraindicaţiile medicale ocupă al doilea loc în clasamentul motivelor vaccinării necorespunzătoare vârstei, urmate de disfuncţionalităţi în furnizarea vaccinului, în creştere marcantă faţă de anul precedent.

Reducerea vaccinării împotriva rujeolei, rubeolei şi oreionului a dus, în ultimii ani, la două epidemii de rujeolă şi una de rubeolă, România pierzându-şi statutul de ţară care avea tentativa de eliminare a rujeolei de pe teritoriul ei.

Potrivit statisticilor, anual, peste 3 milioane de copii sub vârsta de 5 ani mor, la nivel global, din cauza nevaccinării. Datele mai arată că bolile pneumococice reprezintă principala cauză de mortalitate la nivel global la copiii cu vârste sub 15 ani, dintre afecţiunile care pot fi prevenite prin vaccinare. Bolile pneumococice nu afectează doar copiii, ci şi adulţii.

Cifrele arată că peste 1.600.000 de persoane mor din această cauză, dintre care aproape 1 milion sunt copii cu vârste sub 5 ani.
În România, conform Institutului Naţional de Sănătate Publică, rata mortalităţii infantile din cauza bolilor pneumococice la nivelul anului 2010 la 1.000 născuţi vii a fost de 9,79. Acest lucru situează ţara noastră pe locul doi, după Republica Moldova, deasupra mediei europene, ţinând cont de faptul că media este de 4,18 decese la 1.000 de născuţi vii. 

În cazul meningitei pneumococice, rata medie de mortalitate în Europa este estimată de 38%. Mai mult, această boală are şi efecte negative pe termen lung, printre care se numără retardul mental, convulsii, tulburări motorii, tulburări de vorbire şi surditate.

Citește și: