315 vizualizări 29 ian 2008

Ca să facă performanţă sau ca să treacă clasa, tot mai mulţi elevi au ales, în ultimii ani, calea meditaţiilor. Dacă la început era un fenomen izolat, în timp, acesta a luat amploare, existând şi cazuri de profesori care au renunţat la catedră şi s-au specializat numai pe dat meditaţii.

Cum s-a ajuns aici şi ce părere au profesorii despre meditaţii? „Când eram elevă, acum vreo 40 de ani, nu exista moda asta. Făceau meditaţie numai copiii mai înapoiaţi, săracii. Încet, încet, profesorii universitari au lansat ideea că e nevoie de meditaţii, pentru că la admitere se cereau lucruri care depăşeau programa. Era de bon ton şi să mergi la olimpiade, ca să intri fără examen la facultate. Aşa că te meditai pentru olimpiade. În timp, s-a mai umblat prin programe şi, de exemplu, la un liceu industrial se mai face ceva matematică, dar la fizică, chimie, se face citire de titluri, nu se face carte. Aşa că cei de acolo erau şi ei nevoiţi să se mediteze, dacă voiau la facultate. S-a creat un cerc vicios. Sunt profesori care, din cauza salariului mic, se mulţumesc să care catalogul la clasă şi atât, dar şi elevi care nu mai sunt interesaţi să înveţe. Nu se mai stăduieşte nimeni, nici unii, nici alţii. În sine, meditaţia nu e un lucru rău, doar că ar trebui făcută la şcoală, pe gratis pentru elevi, iar profesorii ar trebui plătiţi. În ceea ce-i priveşte pe profesorii care o lasă mai moale la clasă şi îi cheamă pe elevi la meditaţie, lucrul ăsta nu ar mai exista, dacă inspecţiile s-ar face ca lumea. Pe ăia care îşi fac treaba bine, îi plăteşti bine, pe ceilalţi, îi dai afară”, e de părere Maria Iliescu, profesoară de fizică la Liceul „Tudor Vladimirescu”.

„Elevii nu mai vor să înveţe!”

Adina Baltag, profesoară de română la C.N. „I.L.Caragiale”, consideră că, în capitalism, e normal ca educaţia să se facă şi pe bani. „Dacă există familii care au posibilităţi financiare şi vor educaţie individuală sau de performanţă, să facă meditaţii.

Dar să ne iasă din cap că meditaţiile se fac pentru că cer profesorii! Adevărul e că elevii nu mai vor să înveţe. Sunt două categorii de cerinţe pentru meditaţii: pe de o parte, sunt elevii slab pregătiţi, care, înainte de examen, se apucă de meditaţie.

Ei îi blamează, în faţa părinţilor, pe profesori, că nu ar face nimic la şcoală, doar ca să justifice efortul financiar al părinţilor. Pe de altă parte, sunt şi părinţii care îşi meditează elevii de la vârste fragede şi e bine că fac asta.

Meditaţia e educaţie suplimentară, individualizată. Şi eu am dat meditaţii, ca să îl pot medita, la rândul meu, pe copilul meu”, ne-a spus aceasta. Adina Baltag e de părere că, în ultima vreme, meditaţiile s-au redus ca număr, pentru că admiterea la facultăţi a devenit o formalitate. Şi eliminarea Testelor Naţionale a dus la reducerea numărului de meditaţii.

Restructurarea programelor – o posibilă soluţie

De ce nu îşi declară profesorii veniturile obţinute astfel? „Dai 10 milioane, cât este o autorizaţie, şi te trezeşti că nu vine nimeni la meditaţie. Pierzi banii, de-aia nu îşi declară veniturile”, spune Adina Baltag.

C.P., institutor de română la Liceul Bilingv „Decebal”, ne-a declarat: „Pentru profesori, meditaţiile sunt o necesitate. Salariul nu acoperă cheltuielile. Programele sunt aşa încărcate, încât nu poţi face performanţă decât prin meditaţii. Nici elevii nu mai au aceeaşi aplecare pentru carte. Meditaţiile sunt un rău necesar pentru ambele părţi şi ca să dispară, ar trebui restructurate programele, numărul elevilor la o clasă ar trebui micşorat şi ar trebui să se pună accent pe tratarea diferenţiată a elevilor.”

„Când eram elevă, acum vreo 40 de ani, nu exista moda asta“ Maria Iliescu profesoară de fizică la  Liceul „Tudor Vladimirescu”

Citește și: