31 vizualizări 16 mar 2009

-Cum apreciaţi faptul că Ministerul Educaţiei a decis să reducă numărul de ore, predate la liceu, în cazul limbilor moderne?

Am avut o discuţie cu doamna ministru şi i-am spus că nu suntem fericiţi cu această evoluţie. Am înţeles contextul în care are loc această reducere. Am fost asiguraţi că învăţarea  limbilor străine va rămâne o prioritate pentru sistemul de învăţământ românesc şi că vor exista şi anumite soluţii, inclusiv extinderea unor formule ce sunt aplicate în alte state membre. Am să vă dau un exemplu: predarea materiilor într-o limbă străină. Matematica sau fizica sunt predate într-o limbă străină. Această formulă se va extinde în măsura în care există profesori şi nu doar în cadrul liceelor bilingve, ci şi în cazul liceelor normale. Aşa cum v-am spus, nu e o decizie care să ne  bucure pentru că aşa cum am insistat  în discuţiile cu doamna ministru, e un avantaj  pentru tinerii români care trebuie menţinut şi e foarte important într-o lume care  îţi oferă oportunităţi foarte mari de a călători, de a lucra în alte părţi sau inclusiv în România, unde există o cerere din ce în ce mai mare de specialişti capabili să vorbească mai multe limbi străine.

-Acestea au fost şi argumentele elevilor şi profesorilor care s-au pronunţat împotriva deciziei luate de doamna Andronescu.

-Sigur, e un avantaj pe care tinerii din Europa Centrală şi de Est îl au faţă de alţii din alte zone. Plus că sunt ţări, în special din partea nordică, ce promovează pe scară largă doar învăţarea unei singure limbi străine: limba engleză. Şi atunci, ca să faci diferenţa, trebuie să fii capabil  să vorbeşti mai multe limbi. Nu ar trebui să fie pierdut acest avantaj. Noi, Comisia Europeană, trebuie să respectăm principiul subsidiarităţii.  Deciziile sunt luate de statele membre.

-Doamna ministru ce v-a spus?

-Că reducerea curriculei este într-o logică de uşurare a  activităţii elevilor. Şi într-adevăr, numărul de ore mediu comparativ la nivelul liceal cu numărul de ore în universităţi şi cu ceea ce se întâmplă în alte state e mult mai mare şi atunci e nevoie de o uşurare a programei. Un lucru de înţeles, dar sigur, în acest context am insistat şi doamna  ministru mi-a dat asigurări că învăţarea limbilor străine va rămâne o prioritate chiar dacă sub alte forme.

Fiica mea a terminat, anul trecut, Liceul „Mihai Viteazu”, acum e la universitate, studiază medicina şi am constatat că avea un program foarte încărcat. Volumul de informaţii era foarte mare şi de multe ori elevii erau suprasolicitaţi. Atunci e nevoie de o facilitare a activităţii elevilor.

-Ce ar trebui să facă Ministerul Educaţiei?

-Prioritatea e ca învăţarea limbilor străine să fie menţinută. Să se caute formule cât mai potrivite, astfel încât să fie asigurată această învăţare efectivă. Finalmente, nu ştiu în ce măsură e importantă calitatea, ci cantitatea sistemului, ce te face să fii capabil să comunici, să îţi utilizezi limbile străine pe care le ştii.
Nu-mi pemit să dau sfaturi, dar am insistat asupra importanţei învăţării limbilor străine.

-Câte limbi străine ar trebui să studieze un elev la şcoală?

-UE are un obiectiv nu doar pentru tineri, ci pentru toţi cetăţenii: limba maternă, plus cel puţin două limbi străine. Răspunsul meu ar fi cât mai multe posibil.

-Tendinţa e ca limba engleză să fie cea de bază?

-Da. La nivel european, peste 80% dintre elevii care studiază limbi străine au ca primă limbă engleza. Tendinţa va rămâne în continuare. Limba engleză e privită nu doar ca un instrument de comunicare universal, dar inclusiv ca o limbă de lucru în diferite domenii. Cu atât mai dificilă a fost sarcina UE de a insista că e nevoie şi de alte limbi. Dincolo de chestiunile evidente, mă refer la bogăţia culturală. Ce satisfacţie îţi poate oferi faptul de a citi o carte într-o limbă străină. E un proverb ceh,  care spune: „Cu cât mai multe limbi străine ştii, cu atâtea vieţi trăieşti”.

-Elevii români au mai multe ore de limbi străine decât cei din restul Europei?

-Situaţia e foarte diferită. În principiu, numărul de ore de limbi străine e printre cele mai mari, comparativ cu alte state membre, ceea ce e un mare avantaj. Sunt alte ţări, precum Marea Britanie, care au decis să lase la latitudinea  elevilor să aleagă dacă după 16 ani vor să mai înveţe limbi străine. E o decizie care a condus la probleme foarte mari, pentru că deja e cel  puţin o generaţie de britanici care nu prea ştia limbi străine şi care are un mare dezavantaj inclusiv în Marea Britanie, ce să mai vorbim dacă vor să mai şi călătorească sau să mai lucreze undeva.

-Doamna ministru a mers împotriva curentului, a redus numărul de ore  dedicate limbilor străine şi sportului, exact acolo unde Bruxelles-ul a recomandat ca numărul orelor să crească.

„M-a frapat faptul că la Bruxelles toată lumea face sport”

-Am discutat inclusiv chestiunea cu sportul. Mi-a explicat că, de fapt, în practică e obligatoriu efectuarea acestor ore. Nu vreau să intru în detalii pe această chestiune. Da, asta e politica la nivel european. Tot ce putem  face este să recomandăm şi să insistăm asupra avantajelor pe care le aduc aceste ore. Ce m-a surprins la Bruxelles e această mentalitate, larg prezentă, de a face sport. M-a frapat faptul că ai de-a face cu  persoane care sunt într-o formă fizică excelentă. Cel mai surprinzător este că e vorba de oameni de orice vârstă. Ceea ce arată foarte clar că nu e vorba numai despre o modă, ci de o educaţie în acest fel  iar parte din educaţie pleacă de la bază. În primul rând, problema ar trebui pusă din punctul de vedere al sănătăţii: cel care face regulat sport e mult mai sănătos decât cei care nu fac. Uita-ţi-vă, ca şi comisar pentru multilingvism am predat în favoarea  unei mentalităţi sportive, dar, repet, m-a frapat constatarea că, practic, la Bruxelles toată lumea din mediul în care mă învârt face sport.

-Şi în România ar trebui să crească numărul de ore petrecute la sport?

-Categoric, e o chestiune esenţială de sănătate a naţiei, pentru viitorul său.

-În acest caz, se vor discuta la Bruxelles măsurile luate în România?

-Repet, puterea noastră de  a influenţa aceste decizii e limitată. Sigur, aşa cum am spus în întâlnirile bilaterale, am atras atenţia în situaţiile în care am constatat că în anumite ţări nu sunt luate deciziile care să vină în sensul politicii uniunii care a fost asumată de toate statele membre.

-Vă gândiţi atunci să emiteţi o recomandare specială pentru România?

-Nu se pune problema în felul acesta. I-am transmis doamnei ministru ceea ce voiam să spun.

-Vorbeaţi despre predarea unor materii integral într-o limbă străină. Când  se va implementa acest proiect?

-Deja există, dar ideea e să se extindă. Problema care se pune e aceea a lipsei profesorilor capabili să predea un asemenea domeniu. E o formulă care începe să se extindă. Asta e o chestiune legată de resurse şi inclusiv de un anumit proces absolut necesar de  creştere a calităţii în învăţământul românesc.

-Ce planuri de perspectivă are Comisia Europeană cu privire la limba personală de adopţie?

-A fost un raport elaborat, la cererea mea, de  experţi, scriitori renumiţi  şi personalităţi ale vieţii europene. Nu exprimă punctul de vedere al Comisiei Europene. Vreau să vă spun că acel concept de limbă personală de adopţie, adică o limbă ce să fie învăţată foarte serios, în detaliu, împreună cu informaţii despre literatură şi cultură în general, pentru a avea posibilitatea să te apropii emoţional, sufleteşte de tot ceea ce înseamnă cultura legată de limba respectivă, e o viziune care nu a fost foarte bine primită peste tot în Europa. Unele dintre îngrijorări au fost exprimate  şi în România. După părerea mea este un concept extrem de generos, ce va marca o schimbare profundă în  logica în care se învaţă limbile străine în momentul de faţă. Schimbarea constă în faptul că alegerea unei a doua limbi, pe lângă prima limbă străină studiată, nu va mai fi dictată de sistemul educaţional la nivel naţional, ci va fi o alegere personală. În ce măsură, din punctul de vedere al resursei umane, suntem capabili să o punem în aplicare este încă de discutat. Încă suntem la început şi nu avem toate instrumentele să o aplicăm. Pe de altă parte, cred că ar trebui să fie urmată, nu pe termen scurt, dar pe termen mediu şi pe termen lung. Din acest punct de vedere am lansat  această idee, sigur, cu rezervele necesare. Lăsăm statelor membre iniţiativa să încerce să introducă acest concept şi pe baza bunelor experienţe vom încerca să extindem această procedură.

-Deci nu veţi lua, deocamdată, măsuri concrete?

-Nu, pentru că nu e simplu deloc. Nu avem suficiente mijloace materiale şi  resurse umane pentru a o pune în aplicare.

Universităţile româneşti au nevoie de o promovare mai agresivă

-Lucraţi la noi recomandări în privinţa mobilităţii tinerilor şi a învăţământului superior, în general?

-Recomandarea şi interesul  Comisiei Europene e să creştem această mobilitate. Avem programe de mare succes, inclusiv ERASMUS. Ne-am dori extinderea lor inclusiv la nivelul profesorilor. Un element-cheie al procesului educaţional e calitatea actului profesional. Să  ne închipuim cum e să predai o limbă străină, fără să fi avut posibilitatea să vizitezi măcar o dată ţara sau ţările în care se vorbeşte limba respectivă. Să ai posibilitatea să intri în contact cu cultura respectivă. Ceea ce noi  numim abilităţi interculturale. Sigur, există destui profesori care predau  limbi străine, care nu au avut această posibilitate şi ne-am dori să le-o oferim pentru că ar contribui nu numai la ridicarea calităţii procesului, ci şi la dobândirea de abilităţi suplimentare ce se vor propaga la nivelul elevilor. Examinăm fel de fel de posibilităţi pentru a creşte această mobilitate a studenţilor.

-În cazul studenţilor, situaţia e mai bună?

- Cifrele privind programul ERASMUS sunt absolut impresionante. La sfârşitul anului 2011, vom avea 3 milioane de studenţi din UE, beneficiari ai acestui program şi mă refer doar la studenţii din interiorul Uniunii. Dorim să consolidăm acest program pentru a funcţiona din ce în ce mai eficient. La nivelul studenţilor români, interesul este foarte mare. Impresionant este că orientarea nu e numai înspre universităţile de limbă engleză. Avem, după Belgia, al doilea număr de studenţi care sunt orientaţi spre universităţi de limba franceză. Lucru absolut pozitiv. Dacă vorbim în general de mobilitatea  studenţilor, sigur încă România e la început în procesul de integrare europeană din acest punct de vedere. E de aşteptat ca numărul de studenţi români care vor alege să studieze într-o universitate din altă ţară membră să crească semnificativ. E un proces din ce în ce mai agresiv  de atragere a studenţilor români în universităţile din statele membre şi e de aşteptat ca numărul acestora să crească în mod semnificativ. Din acest punct de vedere, mobilitatea studenţilor români e mai ridicată decât cea din alte state membre. Deocamdată, e mai mare interesul studenţilor români de a merge în universităţi din diferite state membre dar mai puţini studenţi din celelalte state vin în România. În anul universitar 2006-2007, din cei 160.000 de studenţi care au beneficiat de programul ERASMUS, 3.350 au fost români, în timp ce 792 de studenţi străini au venit în România. În mod cert, cei care beneficiază de acest program dobândesc o plus-valoare importantă pentru ei.

-Aveţi noutăţi cu privire la multilingvism în universităţi? Ne amintim vechea problemă ce a apărut în cazul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

-Eu am spus foarte clar că nu sunt de acord cu scindarea universităţii. Unii m-au acuzat că am încălcat, exact principiul de care vorbeam: principiul subsidiarităţii. Dar nu l-am  încălcat pentru că e vorba de o universitate multilingvă, de mare succes şi un exemplu ce poate fi dat şi pentru alte ţări membre. Ar fi o greşeală să o separi şi pe undeva să transmiţi mesajul care e contrar politicii multilingvismului, că de fapt universitatea  multilingvistică separă, şi nu uneşte. Asta e esenţa, dacă vreţi, prioritatea fundamentală a politicii de multilingvism: că această diversitate lingvistică ce există în Uniunea Europeană trebuie să ne ajute să trăim împreună şi nu să ne separe.

- Universităţile româneşti ar trebui să se promoveze mai bine?

-Bineînţeles, e acel proces al competiţiei ce trebuie să influenţeze universităţile astfel încât să devină din ce în ce mai atractive, să gândească din ce în ce mai mult într-o manieră inovatoare şi care să le facă să atragă studenţi şi din altă parte. Altfel, nu vor mai avea nici măcar studenţi români

-Promovarea trebuie să fie mai agresivă?

-Nu doar o promovare mai agresivă, dar şi o calitate din ce în ce mai înaltă a sistemului educaţional din România. Reclama e foarte importantă, dar nu e suficientă fără o calitate corespunzătoare. Deci, aş zice calitate plus publicitate cu substanţă.

Citește și: